Război pentru Zona-Euro

de Moise Guran

Mai ţineţi minte summitul istoric de la sfârşitul lunii octombrie? Nu? L-aţi uitat? Cum adică l-aţi uitat? Dacă trăiţi istoria dar nu o remarcaţi poate aveţi dumneavoastră o problemă cu istoria. Sau poate acest cuvânt … istoric… a fost folosit de atâtea ori încât s-a devalorizat. La acest sfârşit de săptămână istoria se scrie iar, şi iar, până într-o zi când, vorba lui Marin Preda, timpul nu va mai avea răbdare iar istoria se va enerva pe scriitorii ei.

Deşi întâlnirea de la Bruxelles arată ca una de pace, una cu soluţii pentru mai binele general al Europei, ea este doar prefaţa unui război. Unul, mare, greu şi, din fericire doar comercial. Reîmpărţirea lumii în blocuri economice nu mai poate fi oprită şi, din păcate pentru ea, Europa nu este ceea ce pare a fi. Marea Britanie nu îşi face planuri în interiorul unor State Unite ale Europei, asta pentru că Marea Britanie nu a renunţat niciodată la a fi statul zero, adică primul dintre Statele … Americane. În cadrul unui bloc comercial Anglia nu va alege niciodată Europa în detrimentul SUA, iar întâlnirea de la Bruxelles este mai de grabă o alegere a echipei înaintea unui meci.

De la o vreme europenii s-au cam prins de jocul dublu al Coroanei Britanice dar era deja cam târziu. Asta pentru că o serie de state prinse pe picior greşit de atacurile de pe pieţele financiare sunt acum prizonierele propriilor datorii, sau, mai bine spus, sunt prizonierele jocului duplicitar făcut de englezi în Europa. Spania, Grecia, Portugalia Irlanda şi chiar Finlanda sunt împotriva unei modificări care ar deschide de facto calea spre o Uniune Fiscală.

Toţi economiştii ştiu şi ştiau de la început faptul că fără această uniune Europa Unită va deveni istorie. Este doar o chestiune de timp.

Este de aşteptat ca meciul să fie greu şi ca Anglia să blocheze modificarea tratatelor Uniunii.