Apogeul crizei

de Moise Guran

Mitul invincibilităţii financiare a nemţilor s-a dus. Germania nu a mai reuşit să se împrumute. Dacă n-ar fi fost vorba de şase amărâte de miliarde de euro ai fi putut spune că băncile n-au mai dat bani nemţilor pentru că e criză financiară. Cum Germania este un stat cu excedent structural şi nominal, o ţară în care chiar Constituţia îi obligă adică pe guvernanţi să pună bani de o parte, rezultă că ţara nu a reuşit să se împrumute pentru că a oferit dobânzi prea mici. Rezultă că nici nemţii nu sunt scutiţi de riscul contagiunii şi, cel mai probabil argumentul pentru care pieţele nu au mai vrut să dea Germaniei bani este exact teama că ea, Germania, va fi cea care va trebui să plătească în final pentru toată dezordinea din finanţele ţărilor surate cu care s-a încurcat în zona asta euro.

Probabil aceasta este ziua în care se poate spune că începe apogeul crizei euro – ziua în care nici Germania nu a mai fost considerată o ţară demnă de încredere. De aici încolo lucrurile se vor desfăşura probabil mult mai rapid. Întâmplarea face că exact acum se ia o decizie privind calendarul unificării fiscale a zonei euro. Sub presiunea pieţelor financiare se poate spune cred că EURO Zona Politică a ajuns în ceasul al treisprezecelea. Nu mai merge cu vrăjeli. Ori vor decide că toţi îşi vor tăia cheltuielile şi vor trăi ca nemţii ori perspectiva ieşirii Germaniei din zona Euro devine o chestiune de luni. Da, ieşirea Germaniei, aţi auzit bine! Dacă pe greci nu îi pot scoate, dacă pe italieni şi pe spanioli nu îi pot disciplina, nemţilor nu le mai poate rămâne alternativă. Şi, de fapt plecarea Germaniei singură ar fi scenariul cel mai bun. Riscul cel mai mare ar fi ca Germania să îşi aleagă un grup de state cu care să îşi facă propria Uniune monetară şi fiscală.

Urmăriţi cu mare atenţie ştirile care vor veni în zilele următoare din Europa. Acum se scrie poate soarta continentului pentru următoarele decenii.