Să dăm o şansă tinerilor

de Moise Guran

Dacă aveaţi cumva impresia că în România romii reprezintă grupul social supus celor mai multe prejudecăţi, vă contrazic. Un grup mult mai numeros este cel al tinerilor ce îşi caută de muncă. Ei sunt cel mai greu angajaţi, cel mai prost plătiţi şi primii concediaţi.

Prejudecata generală a patronului ce angajează un puşti de până în 25 de ani este că acesta este neserios, că a făcut o şcoală degeaba, că trebuie oricum să îl înveţe totul de la zero şi că, după toate aceste eforturi, tânărul va pleca la primul concurent care îi va oferi câţiva euro în plus.

Să le luăm pe rând.

Tinerii sunt neserioşi, spun patronii cu experienţă! Bineînţeles că sunt mai puţin serioşi. Sunt mai veseli şi mai naivi şi din asta le vine entuziasmul. Dacă e entuziasmul, el se transformă în hărnicie, iar hărnicia şi seriozitatea sunt lucruri ce se educă. Lucruri pe care el, patronul, trebuie să i le educe tânărului său angajat.

Tinerii nu învaţă nimic în şcoală. Ok, unii învaţă, alţii nu, iar farsa cu inginerul debutant trimis de maistru după o găleată de curent este şi azi în vogă. Dar tinerii sunt de cele mai multe ori conştienţi de lipsa lor de experienţă şi de puţina utilitate a cunoştiinţelor teoretice. Superioritatea maistrului bătrân sau a patronului este doar lipsă de bun simţ şi o bădărănie ce în nici un caz nu îl ridică în ochii angajatului. O regulă elementară a respectului este că înainte de toate trebuie să îl dai ca să îl poţi primi.

În fine salariul, cel pe care angajatul îl consideră întotdeauna prea mic iar patronul prea mare, în ciuda aparenţelor, el este cel mai puţin important. Cu adevărat importantă este perspectiva pe care patronul trebuie să i-o ofere tânărului. Acesta trebuie să ştie cât poate câştiga şi în ce condiţii, trebuie să îşi lege planurile de viitor de ale firmei, să îşi poată calcula în cât timp va ajunge la un venit suficient pentru a-şi cumpăra o casă şi atunci nici nu va mai ceda primei oferte venite de la concurenţă.
V-aţi gândit vreodată că poate pensionarii de azi sunt victimele unei generaţii pe care nu au ştiut să o respecte? Să nu repetăm această greşeală!