Povestea darului pentru greci
de Moise Guran
Să nu te încrezi în greci nici când le faci tu daruri. Acest nou proverb bântuie Europa după ce, într-un mod destul de neaşteptat, premierul Greciei a anunţat că va chema populaţia la vot pentru a se pronunţa în legătură cu planul european de salvare financiară a ţării.
La prima vedere pare stupid – de ce adică să întrebi lumea dacă este de acord să fie tăiate la jumătate datoriile ţării? De ce ar răspunde cineva că nu este? Poate pentru că planul respectiv vine la pachet cu nepopularele reforme ale FMI, cele care provoacă de luni bune lupte de stradă în centrul Atenei. Georgios Papandreu s-o fi gândit că acest plan pune Grecia în situaţia de a pierde controlul asupra finanţelor publice. Cum istoria zbuciumată a grecilor îi face pe aceştia sensibili la probleme legate de independenţa ţării, decizia lui Papandreu nu ar trebui să surprindă foarte tare.
Întrebarea acum este dacă grecii înţeleg faptul că au de ales între dependenţa la care s-au înrobit singuri, împrumutându-se fără frâne, şi independenţa de a fi mult mai săraci şi ei şi copiii lor pentru câteva decenii.
Dacă va fi un vot, va fi probabil unul pentru rămânerea în ziona euro a declarat cam printre dinţi premierul Finlandei. Toţi liderii europeni sunt nervoşi, iar doamnei Merkel cred că îi este şi ruşine să se ducă acasă la nemţii ei. Cum să le explice lor că grecii fac un referendum ca să vadă dacă sunt de acord să accepte sacrificiile contribuabilului german? Cine mai poate aduce măcar un singur argument în favoarea Greciei?
Falimentul Greciei înseamnă ieşirea ţării din zona euro spun cei mai mulţi şi, probabil aşa va fi. Atâta doar că tratatul de aderare nu prevede cum se face această ieşire. Logic ar fi ca Greciei să-i fie înapoiată o masă monetară, nu? …Ca să-şi poată emite drahmele înapoi. Cum ar veni, UE ar trebui să plătească Grecia pentru a o scoate din zona euro. Şi dacă plata va fi mai mare decât datoriile, nu vi se pare un plan bun?
