Cu mâna întinsă la chinezi
de Moise Guran
Se spune că Dumnezeu nu bate cu parul. Vă mai amintiţi acel “S’il vous plait, monsieur!” cu care francezii râdeau de români, numindu-i cerşetori? Nu mă pot abţine să nu remarc faptul că expresia este foarte bună şi probabil o fi fost şi folosită în discuţia dintre Nikolas Sarkozy şi preşedintele Chinei. Ce altceva face acum Sarko dacă nu cumva cerşeşte bani pe mapamond pentru a aduna uriaşa sumă ce ar trebui să fie pavăza Europei.
Ziarele britanice au reuşit să afle condiţiile preliminare pe care chinezii le-au pus din capul locului europenilor. Prima cerere a chinezilor pentru europeni este să facă ciocul mic atunci când vine vorba de politica monetară a Chinei. Yuanul devalorizat artificial este cel care permite exporturilor chinezeşti să fie atât de ieftine. Aşadar prima condiţie a chinezilor este dezarmarea totală a europenilor. Un alt cadou otrăvit al chinezilor ar fi acela de a contribui la Fondul de Salvare Europeană parţial cu valută, probabil dolari, parţial cu propria lor monedă. Valoarea acesteia se stabileşte prin directivă de partid şi, din acest punct de vedere ea nu reprezintă o valoare economică într-o măsură mai mare decât o valoare politică.
Dacă Sarkozy şi Merkel acceptă aceste condiţii, China ar putea contribui cu 7% din totalul fondului.
Merită? Eu zic că nu şi nici nu-i văd pe nemţi acceptând astfel de prostii. Este foarte adevărat că această criză era inevitabilă şi ,până când în Europa nu se vor reduce diferenţele fiscale şi chiar de cultură a muncii, moneda unică va fi permanent expusă şi hărţuită.
Prin decizia din această săptămână europenii nu au făcut decât să cumpere timp. Un timp în care vor construi probabil un guvern european, cu un minister de finanţe european ce va stabili de acolo de la Bruxelles câţi bani pot cheltui şi ce taxe trebuie să strângă guvernele naţionale. În nici un caz dependenţa de Partidul Comunist din China nu ajută Europa în acest sens.