Bugetul văzut din teritoriu

de Moise Guran

Fundamentarea unui buget pentru 2012 pe un deficit de 1,5% este o idee de o virtuozitate naivă. Preşedintele Traian Băsescu i-a convocat pe miniştrii responsabili cu banii statului şi le-a spus simplu că anul viitor ţara se va împrumuta foarte scump. Din cauza indecizei europenilor, de ce, de ne ce, nu mai contează, important este că banii sunt scumpi şi nu ne mai permitem finanţări de la alţii. Preşedintele n-a vorbit astfel pentru că visase urât, a vorbit probabil în cunoştiinţă de cauză căci înaintea întâlnirii cu miniştrii a fost vizitat la Cotroceni de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Nu este prima discuţie de acest fel pe care cei doi trebuie să o fi avut căci, ideea unui guvern care nu se mai împtrumută a apărut mai de mult.

De aici în colo vine partea amuzantă a poveştii.

În timp ce Traian Băsescu vorbea despre reducerea deficitului, compania de termoficare din oraşul X, nu contează numele căci sunt multe aşa, cerea primărei aprobarea să se împrumute cu 3 milioane de euro. Dacă primăria nu aprobă, termoficarea nu are cu ce să plătească datoriile la termocentrală. Dacă termocentrala nu primeşte banii de la termoficare nu are cu ce cumpăra cărbune pentru iarna care este atât de aproape.

Deci ce va face primăria, va aproba împrumutul sau nu? Desigur, îl va aproba. Ce pârghie credeţi că au preşedintele sau miniştrii să oprească acest tip de deficit? Niciuna. Pe legile actuale guvernul s-a împotmolit cu restructurarea în democraţie.

Administraţia locală face ce vrea, deficitele sunt structurale şi nimeni nu-şi poate imagina viaţa fără credite. Pe primarul din oraşul X l-ar costa mult mai puţin să debranşeze pe toată lumea şi chiar, prin absurd să le cumpere tuturor centrale de bloc, sau de scară, dar atunci compania de termoficare s-ar desfiinţa şi te întrebi firesc cine ar mai face achiziţii dubioase în oraşul X?
Concluzia acestei poveşti reale este că fără reorganizarea administrativă românii vor continua să se împrumute. Nu contează cât. Plătesc ăi de vin după noi. La primărie sau la guvernare.