Haosul de la recensământ
de Moise Guran
Marea numărătoare naţională a combinat într-un mod destul de nefericit cheful de muncă din România cu organizarea perfectă, specifică naţiunii noastre de ceasornicari.
Statul a oferit pentru două săptămâni 120 de mii de slujbe unor oameni numiţi recenzori, plătiţi cu 50 de lei pe zi. S-au pregătit de prin august, au dat la perete, s-au antrenat pe margine iar când a fost să pornească din poartă în poartă cu chestionarul pentru cetăţeni, armata de recenzori s-a spart. Au dezertat în unele cazuri şi până la o treime dintre cei angajaţi într-un judeţ.
Cei mai mulţi s-au speriat de chestionarul stufos şi au spus că nu merită să baţi drumurile pentru 50 de lei pe zi. Sigur, nu te poţi îmbogăţi din această sumă dar e mai mult decât deloc. Slujba de recenzor merge perfect pentru un cetăţean care mai are un serviciu şi se poate ocupa în timpul liber de interviurile cu cetăţenii. Dacă eşti şomer…ei bine, abia cum vine partea frumoasă… acă eşti şomer şi vrei să fii recenzor poţi, au spus iniţial autorităţile. Cu o seară înainte de recensământ a venit însă o circulară din care reieşea că nu poţi, căci atunci ar trebui să renunţi la ajutorul de şomaj. Halal organizare! Bineînţeles că nu va renunţa nimeni la ajutorul de şomaj, chiar dacă cei 550 de lei câştigaţi în două săptămâni de recensământ sunt touşi bani. Aşa că au rămas printre soldaţii-recenzori doar şomerii ieşiţi din plată.
Dar problema cea mai gravă de organizare a recensământului este că nimeni nu a explicat cu adevărat românilor de ce este el important? Care este relevanţa şi cui foloseşte să ştim exact câţi suntem, câţi bani câştigăm, cât muncim şi cât nu muncim. Recensământul este cea mai clară poză a unei naţiuni la un moment dat. În funcţie de rezultatele lui se pot gândi pe mai departe strategii economice şi sociale corecte.