O găselniţă pentru domnul Goe
de Moise Guran
Ca să nu rămâie repetent şi anul acesta, mam’mare, tanti Miţa şi mamiţica l-au dus pe domnul Goe pe pieţele externe. Care erau însă extrem de bulversate şi mam’mare a fost nevoită mai adopte câteva măsuri mai puţin ortodoxe ca să nu se înece Marinelu’. Goe este de fapt statul român care ar trebui să-şi finanţeze găurile din buget emiţând bonduri pe pieţele externe. Tanti Miţa de la FMI l-a învăţat să facă asta acum vreo doi ani, fără să aibă habar că domnul Goe nu va fi niciodată suficient de credibil încât să nu plătească la astfel de bonduri dobânzi mari.
După o lungă pauză, statul român a scos capul în lume şi apoi l-a tras repede înapoi, să nu zboare precum Bubico pe fereastra trenului. Bondurile unei ţări numite România nu prea au cum să fie căutate în astfel de vremuri în care lumea fuge pe dolari şi aur, iar asigurarea riscului creşte.
Aşa că a intervenit acum mam’mare de la BNR care le-a dat băncilor din România semnal de cumpărat bonduri în valută emise de ministerul de finanţe. Spre deosebire de capitaliştii veroşi de aiurea băncile de la noi pot face mai mult decât profit din dobânzi cu bondurile ministerului de finanţe. Isărescu le-a propus să le aducă drept garanţie la BNR în cazurile în care ar avea nevoie de lichidităţi de la Banca Centrală.
La emisiunile externe în valută băncile din România au cumpărat oricum cam 20% din ce a vrut statul român să dea. Venind acum cu o nouă utilitate, Isărescu încearcă să le facă doar mai căutate. Nu în ultimul rând, cumpărând titluri de stat în euro, băncile de la noi îşi acoperă şi riscul valutar, dar duc banii în buzunarul statului.
Găselniţa este bună. Problema este că orice găselniţă merge o vreme şi nu rezolvă problemele de fond ale domnului Goe.