De ce pleacă Nokia de la Jucu?

de Moise Guran

Înainte de a anunţa închiderea fabricii de la Cluj, cei de la Nokia trebuie să fi cântărit bine decizia. Prima întrebare ar fi dacă finlandezii s-or fi gândit să închidă fabrica similară din Ungaria, de la Komarom. Şi acolo se fac tot telefoane ieftine, diferenţa era că în Ungaria au investit până acum 110 milioane de euro iar la Jucu doar 60 de milioane. Şi totuşi în Ungaria deschis fabrica în anul 2000, deci acolo trebuie că au amortizat investiţia. În trei ani trebuie că şi-au scos banii şi pe fabrica din România, chiar dacă strict contabil, probabil amortizarea investiţiei s-ar fi făcut în patru ani.

Şi totuşi, altele trebuie să fi fost argumentele. Pe trimestrul doi vânzările mondiale de telefoane ieftine sub marca Nokia au căzut cu 16%, dar vânzările de smartphon-uri s-au prăbuşit cu 34%. Acolo, pe domeniul măcelărit de iPhone avea Nokia probleme şi, de fapt, închiderea fabricii din Cluj unde nu se făceau astfel de telefoane scumpe, e ca în proverbul în care dai într-un loc şi crapă în altul. Şi totuşi, are logică!

În afară de închiderea fabricii de la Jucu, Nokia a mai comunicat azi retructurări în fabricile din Ungaria, Finlanda şi Mexic, precum şi o investiţie uriaşă, de un miliard de euro în asocierea cu Siemens. Este evident o zbatere uriaşă pe care compania o face în vremuri de criză, tăindu-şi un braţ pe termen scurt, pentru a putea supravieţui pe termen lung. Atâta doar că Jucu nu era o cangrenă, era un braţ sănătos, cea mai nouă investiţie a Nokia şi probabil, cea mai uşor de vândut.

Vă întrebaţi poate de ce nu a încercat Nokia să vândă fabrica de la Jucu. Este absurd să nu fi încercat asta! Dar, în primul rând, Nokia nu putea să vândă. Să ne amintim faptul că terenul de sub fabrica de la Cluj aparţine parcului industrial, iar Nokia are doar o concesiune. O vânzare se poate face doar în acord cu autorităţile române. În al doilea rând este posibil ca Nokia să nu fi găsit un cumpărător din această industrie a telefoanelor mobile, unul care să folosească linia de asamblare exact aşa. În acest caz este posibil ca finlandezii să fi căutat un cumpărător într-o industrie conexă, cum ar fi cea de IT. Poate au găsit, poate nu. În mod sigur acum autorităţile noastre nu trebuie să stea cu mâinile în sân. Atât ele cât şi finlandezii au acelaşi interes – să găsească un înlocuitor pentru Nokia, un angajator pentru oamenii de acolo şi un producător de aceeaşi talie pentru industria românească.

UPDATE

Am urmărit ştirile aşa cum au fost ele prezentate de televiziunile de la noi. Că 2200 de angajaţi, că ce ne-om face… Cred că trebuia să tuşez altceva. Fără Nokia dispare cam 1,2% din PIB. Ne putem considera din nou în RECESIUNE.