Lecţia hărniciei nemţeşti
de Moise Guran
În vreme ce americanii trăiesc deja cu frica unei noi recesiuni, Germania se încăpăţânează să crească. Simplu, drept, extrem de sănătos. Producţia Industrială a celei mai mari economii de pe continent nu are nici probleme de finanţare, căci criza euro este o criză doar pentru alţii, nu mai are nici probleme de desfacere, căci chinezii s-au pus pe cumărat merţane şi bemeweuri, nu mai are nici măcar jena nemeritată de altfel că ei nemţii cresc iar ceilalţi se vaită de crize şi depresii.
Dimineaţa neamţul se trezeşte devreme şi merge la serviciu, după amiază bea o halbă de un litru cu colegii, iar seara se întoarce acasă mulţumit şi fericit că trăieşte pe o altă planetă decât grecii, spaniolii sau înfumuraţii de americani. El nu aşteaptă o creştere a salariului său mai mare de 2-3% pe an şi ştie sigur că dacă îşi face treaba în acelaşi ritm mecanic aceasta va veni inevitabil. Neamţul nu trăieşte din bunăstrarea altora ci din munca proprie, el nu se împrumută pentru că are bani strânşi la ciorap, nu îşi cumpără maşină scumpă decât dacă şi-o permite, într-un cuvânt neamţul este un fel de extraterestru depăşit, teleportat într-un secol în care banii nu se mai fac din muncă ci se fac din nimic.
Singura problemă a neamţului ar fi fost propria sa monedă, apreciată peste măsură chiar de hărnicia lui. Imaginaţi-vă cum ar fi crescut marca germană în aceste vremuri de criză, dacă nemţii n-ar fi înlocuit-o la timp cu euro. Spre deosebire de marcă, euro funcţionează după aceleaşi reguli dar reflectă hărnicia mai multor europeni. Grecul şi portughezul nu sunt la fel de harnici ca neamţul, şi din această cauză euro nu are performaneţele mărcii germane. Dacă euro nu creşte profitul neamţului din exportul de merţane şi beemweuri nu scade.
Pentru neamţ problemele euro reprezintă o binecuvântare. Singura sa grijă acum poate fi cel mult acela că berea la litru pe care o bea după amiază cu colegii s-ar putea scumpi uşor.