Dincolo de febra aurului
de Moise Guran
Prin declaraţiile sale publice preşedintele Traian Băsescu a acordat un soi de aprobare condiţionată proiectului Roşia Montană. Preşedintele a pus în discuţie preţul mare al aurului pe piaţa internaţională, sugerând că o dublare a rezervei BNR ar pune România la adăpost de vicisitudinile crizei economice. Băsescu vrea aurul din Apuseni transportat sub formă de lingouri în seifurile BNR şi acesta este argumentul său.
Pentru îmbunătăţirea imaginii sale publice, Gabriel cheltuieşte anual bugete importante pe publicitate. În spoturile audio şi TV câte o măicuţă sau câte un miner se plâng de faptul că în zona Roşia Montană este sărăcie şi că oamenii trăiesc rău fără minerit. Ca şi cum oamenii n-ar putea trăi din turism dacă ar şti cum să îl facă, sau dacă de la Bucureşti cineva ar dori cu adevărat să promoveze zona superbă din Apuseni cu toată istoria şi frumuseţile ei.
În această dezbatere publică ecologiştii spun că nivelul de cianuri folosite este foarte mare şi în locul munţilor de la Roşia Montană va apărea cel mai mare iaz de cianuri din Europa, un pericol major nu doar pentru zonă ci pentru toată reţeaua higrografică ce se varsă în Dunăre şi pentru Dunăre în sine. Dacă ecologiştii şi canadienii se bat cu aceste două argumente de aproape zece ani, cel al preşedintelui reprezintă o noutate şi face apel la spiritul speculativ al românului. Adică dacă tot s-a scumpit aurul de ce să n-avem şi noi mai mult? Atâta doar că aurul respectiv se află deja aici în România. El nu este extras din Canada de firma Gabriel Resources cotată pe bursa de la Toronto. Sau este? Dezbaterile din România au ridicat în ultimele zile acţiunile Gabriel la un nivel istoric. Acţiunea Gabriel este acum de nouă ori mai mare decât în urmă cu doi ani iar valoarea de piaţă a companiei a urcat la 2,5 miliarde de dolari. Dacă acţionarul Gabriel ar vinde acţiunile la acest preţ ar putea cumpăra cam 45 de tone de aur. Fără bătăi de cap, fără războaie de mediu, doar în baza unor declaraţii ale preşedintelui din ţara cu zăcământul.