Graba are picioare scurte

de Moise Guran

În economie victoriile de moment sunt efemere şi, la trei luni de la intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii, ministrul Sebastian Lăzăroui a devoalat scamatoria de atunci a ministrului muncii care s-a lăudat cu aproape 600 de mii de contracte noi. Ministrul muncii de atunci era intermarul Emil Boc, rămas permanent totuşi la Palatul Victoria. Ceea ce Boc a scos în evidenţă, adică o creştere senzaţională a numărului de contracte noi de muncă nu era chiar o mare victorie pentru că, la 570 de contracte de muncă noi, au fost desfiinţate 385 de mii.

Asta înseamnă doar 165 de mii de contracte noi sau scoase la suprafaţă de noul cod al muncii. Statistica oficială spune însă că în perioada mai iunie 2010 numărul salariaţilor a crescut cu doar 54 de mii, ceea ce reduce practic la aproximativ 100 de mii numărul angajaţilor la negru ai căror patroni au prefereat să le facă după 1 mai contracte legale de muncă. Vi se par puţine? Ei bine nu este. Întrebarea acum este doar de ce i s-au părut premierului Emil Boc puţine? De ce adică a simţit domnia sa nevoia să se caţăre pe o cifră ce reprezenta un adevăr parţial şi, deci, o minciună prin omisiune?

În fond, Codul Muncii a produs mai multe tensiuni politice decât economice. În mediul privat el a fost primit cu o oarecare indiferenţă dar nu cu ostilitate. Bătăliile de prin talk-shouri cu sindicatele şi opoziţia s-au stins în câteva săptămâni iar premierul a rămas căţărat pe iluzia unor cifre care, până la urmă, n-au dat nimănui de mâncare. Singura scuză a premierului Emil Boc este aceea că domnia sa nu prea are lăudători, dar un premier ar trebui să ştie că, mai ales în economie, minciuna nu are picioare foarte lungi. Mai ales că Emil Boc mai are şi alte experienţe de acest fel.

Dacă te ridici pe vârfuri la o poză într-un cadru strâns poţi părea mai înalt decât Palatul Parlamentului. Dacă te ridici pe vârfuri într-o poză de grup ai multe şanse ca lumea să râdă de tine.