Isărescu pregătit de intervenţie
de Moise Guran
Suntem pregătiţi şi cu arma la picior declară guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, pentru poporul bombardat pe la televizor cu multe ştiri despre o criză. Care criză? Cum ne afectează pe noi faptul că americanilor le-a căzut ratingul? Nicicum deocamdată iar guvernatorul le mai spune românilor că fluctuaţiile de curs de 2-3 procente nu ar trebui luate prea în serios. Dacă stai strâmb şi judeci drept ceea ce s-a întâmplat în ultima lună, poţi uşor observa că au fost două mari valuri, create nu atât de situaţii economice cât de fapte ale unor agenţii de rating. Nici Europa şi nici America nu s-au întors în recesiune, ba mai mult decât atât, politicienii au găsit până la urmă modalităţi pentru plata datoriilor. Şi totuşi o agenţie a tăiat acum o lună cu patru puncte ratingul unei ţări din zona euro iar vineri, o altă agenţie a doborât ratingul Americii. Asta după ce americanii rezolvaseră problema. Ratingul este o declaraţie de încredere sau de neîncredere. Când cineva trage de păr o eroare de 2.000 de miliarde de dolari doar ca să îşi afirme neîncrederea greu îţi poţi imagina ce s-ar fi întâmplat dacă politicienii americani nu ajungeau totuşi la un compromis.
În general lumea spune că America nu poate intra în faliment pentru că America are tiparniţa de dolari. Greşit! Nu guvernul federal are tiparniţa ci FED-ul american, adică Banca lor centrală. Dar FED-ul nu dă bani direct guvernului. Aici intervine un mic amănunt pe care nu toată lumea îl ştie dar care este cheia problemei. Dolarii proaspăt creaţi nu intră nici direct în economie. De regulă Rezervele Federale răscumpără titluri de stat, plătind datoria guvernului creditorilor şi injectând dolarii mai întâi în sistemul bancar prin pieţele de capital. Aşa au făcut şi acum trei ani? Mai departe băncile sunt cele care dau sau nu dau drumul banilor în economie şi lor le aparţine opţiunea de a transfera o criză financiară, adică o lipsă de bani, într-o criză economică, adică într-o lipsă de comenzi, de producţie şi implicit de locuri de muncă. Decizia unei crizei nu este aşadar nici la guverne, nici la bănci centrale. Este la bancheri. Gălăgia unei scăderi de rating poate provoca o discuţie la Bruxelles, una în G7, iar în final o infuzie de dolari de euro sau de lei. Dar cei care primesc cu siguranţă banii sunt bancherii. Dacă îi dau sau nu mai departe, dacă îi dau mai scump sau mai ieftin … este doar decizia lor.
Acum revedeţi evenimentele ultimei luni şi încercaţi să şi înţelegeţi singuri cui au folosit mult trâmbiţatele pocnitori ale agenţiilor de rating.
