La Paşa vine un arab
de Moise Guran
Ministrul de externe Theodor Baconschi a avut un vis urât azi noapte. Se făcea că un arab ne cumpăra ţărişoara şi fugea cu ea în spate. Chiar el ministrul o vindea, iar apoi plângea în somn, se indigna şi se ducea să o ceară înapoi de la arabul respectiv. Trebuie că ministrul Baconschi s-a trezit din somn recitând El-Zorab, căci mai apoi la un forum pentru investiţii a făcut o declaraţie destul de nepotrivită pentru un ministru de externe – are loc, zice Baconschi o adevărată confiscare a terenurilor agricole din ţara noastră pe care ni le iau străinii. În limba română confiscare nu înseamnă vânzare/cumpărare cum se întâmplă în realitate şi cum s-a întâmplat de fapt şi cu calul El-Zorab din poezia lui George Coşbuc. Dar Baconschi era probabil încă sub influenţa coşmarului de azi-noapte şi a simţit nevoia să dramatizeze.
Cu doar o zi înainte, consilierul BNR Adrian Vasilescu spunea într-un alt context că noi românii ar trebui să le dăm şpagă străinilor numai să vină să investească în România. Să ni-l cumpere adică pe El-Zorab şi să-l facă dintr-un foarte simpatic dar destul de inutil animal de companie un cal de povară, unul productiv care să dea de mâncare actualului proprietar. Pământurile României sunt ieftine pentru că sunt deseori nelucrate şi deci inutile. Preţul pogonului arabil a coborât sub 3000 de lei şi, firesc, arabul din visul lui Baconschi îl găseşte numai bun pentru a-l cultiva cu grâu pe care îl poate vinde apoi în profit aici în România sau îl poate exporta în ţara lui unde este deşert şi se cultivă doar sonde de ţiţei. Care este până la urmă drama? Dacă românul ce acum lasă pogonul pârloagă i-l vinde arabului iar apoi devine salariat pe fostul său pământm, îi vor cădea domnului Baconschi gardele mândriei naţionale?
Sau în spatele acestei declaraţii a ministrului de externe sunt interesele unor foarte români sponsori de partid care nu vor nici concurenţă pe piaţa agricolă, nici pe cea imobiliară. Şi poate acesta este doar începutul unei campanii publice care va duce în final la adoptarea unor interdicţii de vânzare.
În finalul poeziei El Zorab de geroge Coşbuc arabul omoară calul pe care îl vânduse pentru că nu îl mai poate recupera. Nu am înţeles niciodată acest gest al fanaticului respectiv. Cred că şi domnul Baconschi plănuieşte să-l omoare pe El-Zorab şi eu sper ca de data asta să înţeleg măcar de ce.
