Limitarea creditării şi efectele ei

de Moise Guran

După două săptămâni de zvonuri, şuşoteli, ştiri pe surse şi retractări, Banca Naţională a recunoscut deschis – da, există în lucru un proiect de limitare a creditelor dar acesta nu aparţine României ci a fost pus pe masă de Banca Centrală Europeană iar dacă va intra în vigoare va intra în acelaşi timp în toate statele membre UE. Dar nu, nu vă faceţi iluzii, pe sistemul băncilor centrale deciziile nu se iau la fel de greu ca la Comisia Europeană şi este foarte probabil ca limitarea creditelor să intre în vigoare din toamnă sau, cel mai târziu de anul viitor.

La drept vorbind, cele mai afectate vor fi creditele de consum. În primul rând pentru că ele vor cere un aveans obligatoriu de 20% şi nu vor mai putea fi făcute decât în moneda în care îţi iei salariul, adică în lei. Pentru băncile de la noi măsura este pomană curată căci la lei dobânzile sunt mai mari iar riscurile inexistente. Sub pretextul inflaţiei colosale, al riscului de ţară şi al aterizării unor asteroizi, în momentul de faţă un bancher îi cere creditatului o dobândă de cel puţin două ori mai mare decât cea la care se finanţează banca. Aceasta este stabilitatea financiară românească, întărită şi consolidată de un nou regim de acordare a creditelor.

În cazul creditelor ipotecare se va cere de asemenea avans mai mare, în funcţie de moneda în care vrei să te împrumuţi – 20% la credit în lei, 30% pentru credit ipotecar în euro şi 40% dacă n-ai auzit încă ce au pătimit cei cu francii elveţieni şi te tentează şi pe tine aşa ceva.

Este imposibil ca Mugur Isărescu să nu ştie cât de prost pică o astfel de reglementare în acest moment pentru România. Riscul revenirii în recesiune stă atârnat de un singur fir de păr iar acel fir se numeşte credit de consum. Doar cel în valută dă semne de revenire la viaţă şi exact pe acela îl va ucide noua reglementare. Ca o ironie, intrarea în recesiune în primăvara lui 2009 s-a produs după ce BNR-ul a introdus alte reguli inutile pentru limitare creditării. Inutile pentru că oricum criza a tăiat apetitul românilor să se împrumute, dar cu un puternic efect psihic de descurajare, adică cu un efect de tăiat apetitul. Nu vom şti niciodată ce a fost mai întâi, oul sau găina.