România sub tutelă

de Moise Guran

Într-un interviu acordat unui site specializat în probleme europene, un politician german care are însă rădăcini greceşti mărturiseşte că la nivelul Comisiei Europene se conturează o varintă în care trei ţări ale Uniunii ar putea primi un soi de consiliu european de supraveghere pentru absorbţia şi atragerea fondurilor europene. Cele trei ţări sunt Grecia, Bulgaria şi, aţi ghicit, România. Ideea, spune politicianul german, îl frământă chiar pe comisarul european pentru politici regionale, cel care aprobă fondurile ce ajung apoi via ministerul Elenei Udrea direct în asfaltările cu şpăgi de pe drumurile judeţene din România.

Teoretic europenii ar trebui să impună celor trei ţări un soi de consiliu de experţi de pe la Banca Europeană de Investiţii şi alte instituţii specializate, care să ajute din punct de vedere tehnic o ţară ca România să tragă mai mulţi bani de la UE. Practic, o spune deschis politicianul neamţ, este vorba de un consiliu anticorupţie care să pună o dată pentru totdeauna capăt licitaţiilor dubioase cu asfaltări pentru partid. La nivel oficial acest plan trebuie să fi fost deja miza unui schimb de corespondenţe şi consultări, căci planul comisarului european NU este acela de a ruga frumos România, Bulgaria şi Grecia să îl accepte.

De fapt, profitând de problemele economice şi politice din Grecia Comisia vrea un vot în Parlamentul European în acest sens, un vot care va deschide calea precedentului şi pentru ţările cu probleme mai puţin evidente, cum este şi a noastră.

Vi se pare o idee rea? Mie, sincer să vă spun, nu prea. Dar, la modul juridic vorbind asta ar însemna o restrângere a suveranităţii noastre de stat membru al Uniunii, cu drepturi, cel puţin teoretic egale cu cele ale altor ţări precum Franţa sau Germania. Ei şi ce vă veţi întreba, murim cu suveranitatea de foame şi cu corupţia de gât. Cel mai probabil toţi politicienii noştri l-ar respinge, dar această variantă în care UE administrează de facto banii româneşti trebuie că le va da românilor mai multă încredere decât au în guvernul şi administraţia lor.