Oglinda creditului grecesc

de Moise Guran

Probabil cel mai greu moment pentru fiecare este cel al adevărului, cel în care realitatea îţi pune în faţă o oglindă în care te vezi aşa cum eşti şi nu aşa cum ai fi vrut s-au cum ţi-ai fi închipuit că ai fi.

România s-a împrumutat săptămâna trecută de pe pieţele internaţionale într-o acţiune îndelung pregătită, o acţiune pentru care, dacă stai să te gândeşti noi ca naţiune am făcut o groază de eforturi. Între ele aş enumera acordul cu FMI, menit să ne dea credibilitate în ochii investitorilor, tăierea deficitului bugetar într-un moment în care poate aveam nevoie de investiţii publice mai multe şi mai mari, păstrarea unui guvern slab de dragul stabilităţii politice şi lista poate continua. La momentul adevărului, cel al emisiunii de bonduri, ţara noastră a obţinut un interes relativ şi o dobândă mai mare decât în toamna trecută – 1,5 miliarde de euro la o dobândă de 5,29%. Autorităţile române au mormăit cu jumătate de gură faptul că emisiunea este un succes, dar asta pentru că România mai are de împrumutat câteva miliarde în acest an.

Ratingul ţării noastre nu este unul foarte bun, dar câteva zile mai târziu, pe aceeaşi piaţă a venit rândul statului grec să se împrumute, iar pentru cine nu ştie Grecia are un rating similar cu cel al Irakului sau al Afganistanului, ţări bântuite de război. Logic şi aritmetic vorbind Grecia nu îşi mai poate plăti datoriile iar singura ei speranţă este Uniunea Europeană. Înaintea emisiunii de bonduri greceşti doamna Angela Merkel, cancelar german şi, probabil cel mai puternic lider politic al Uniunii a lăsat de înţeles că Germania nu va putea permite intrarea în faliment a ţărilor membre ale zonei euro. Pe cale de consecinţă Grecia a reuşit să împrumute 1,6 miliarde, deci o sumă mai mare decât România, la o dobândă de 4,9%, deci cu un cost mai mic decât al ţării noastre.

Privită în oglinda grecească România arată aşadar mai rău decât Grecia, o ţară aflată de facto în faliment. Mai depinde şi cine îţi ţine oglinda.