Revizuirea etnobotanică a reorganizării administrative
de Călin Nicolescu
Subiecte teribile se îngrămădesc pe taraba cu vorbe de la care se aprovizioneză tele-politicienii nostri. Reorganizarea administrativă a ţării şi revizuirea Constituţiei, laolaltă cu legi poate nu atât de importante la nivel instituţional, dar cu mare şi imediat impact efectiv, cum ar fi lupta împotriva etnobotanicelor sau a câinilor maidanezi.
Există un numitor comun. Anume, dezinteresul total faţă de interesul general. Disimulat, cu mai multă sau mai puţină abilitate, în spatele unor declaraţii sforăitoare.
Bunăoară, am aflat de la premierul Boc că reorganizarea teritorială ar face absorbţia fondurilor europene o joacă de copii pentru birocraţia autohtonă. Sună bine, nu-i aşa? Atâta doar că fondurile europene oricum sunt alocate pe regiuni de dezvoltare, care nu ar avea de ce să fie modificate de Bruxelles în perspectiva reorganizării.
Nici Opoziţia nu-i mai prejos. Liderii USL au „descifrat” imediat intenţiile ticăloase ale PD-L: <<vor să escamoteze o viitoare înfrângere catastrofală în alegerile locale, unde în loc de 41 de consilii locale ar trebui să lupte doar pe 8 fronturi de consilii regionale>>. O mostră de responsabilitate marca USL, pentru care reducerea drastică a costurilor pe care le presupune întreţinerea a 8 aparate birocratice locale, in loc de 41, ca şi posibilitatea susţinerii unor proiecte locale de anvergură mai mare, păleşte în faţa perspectivei de a-şi umili adversarul de 41 minus 8 ori mai mult!
Merită menţionată aici şi poziţia celebrilor „oameni serioşi” din politichia noastră, aşa cum s-au marketat chiar ei pe piaţă. Mă refer la UDMR-işti. Liderii unguri aduc o nuanţă de substanţă: <<de acord cu reorganizarea administrativă, dar nu în 8 regiuni, ci 16>>. Evident, nici o legătură cu faptul că 8 regiuni ar însemna să piardă exclusivitatea pe administraţia locală pe care le-o dă concentrarea maghiarilor pe anumite zone din ţară. Nuuuu! Doar că 8 era o cifră mică, în timp ce 16 este mai potrivită „din punct de vedere economic, din punct de vedere social, din punct de vedere istoric şi tradiţional”, ca să-l citez pe liderul UDMR Kelemen Hunor. Cum, nu observaţi că 16 este mult mai adecvat decât 8, istoriceşte vorbind? Sau, ca să fim pragmatici, din punct de vedere economic? Aş râde cu poftă de o asemenea tentativă străvezie de a ne prosti, dacă experienţa nu m-ar fi învăţat că printre calităţile UDMR se numără, pe bune, perseverenţa.
Dar ce, despre revizuirea Constituţiei v-aţi lămurit? Aţi înţeles de ce sunt unii pro şi ceilalţi contra? Sau, aţi descoperit, în ultimii 2-3 ani vreun subiect asupra căruia Puterea şi Opoziţia sa aibe puncte de vedere asemănătoare? Măcar o propunere venită de la adversar care să nu fie „ticăloasă” şi de neluat în seamă? Mai apelează cineva la argumente? N-o fi ceva nefiresc în asta? Cum să înţelegi ceva de genul unei moţiuni împotriva politicii guvernamentale în privinţa etnobotanicelor? Pentru cei nefamiliarizaţi cu tehnica parlamentară, o moţiune este îndreptată spre activitatea unui ministru care, în cazul în care este „găsit vinovat” prin votul Parlamentului de o anumită situaţie, ar urma să fie sancţionat. În cazul de faţă, probabil sancţiunea ar fi urmat să o suporte etnobotanicele însele, dacă moţiunea trecea. Parcă văd: Etnobotanico, treci in casă! Trei zile nu mai ai voie să te joci cu copiii!
Noroc cu legea maidanezilor, care a fost iar amânată. Deşi fusese adoptată pe articole. De ce? se poate întreba, pe bună dreptate, oricine. Păi, pe înţelesul tuturor, întrucât ONG-urile pentru apărarea animalelor există şi sunt active. Pentru apărarea oamenilor, nu! Iar politicienii judecă în termeni simpli, de genul câte voturi se pierd şi câte se câştigă la o astfel de lege. În definitiv, este şi asta o lecţie. Atâta timp cât majoritatea tăcută nu renunţă la atitudinea de non-combat mioritic şi nu găseşte metode să pună presiune pe clasa politică, tânguielile televizate şi indignările colective rămân la fel de utile ca frecţia la un picior de lemn.
