Nu vor alte judeţe
Condamnată să se încurce din ce în ce mai rău pe măsură ce încearcă să se descurce, administraţia publică din România are o bună şansă să dea de gard şi cu reorganizarea teritorială a ţării. Pornite de la ideea diminuării numărului de prefecţi, consilieri judeţeni, şoferi şi secretare, negocierile politice sunt pe cale să înfiinţeze nişte structuri regionale mai mari, dar să păstreze şi actualele judeţe. Ideea cnezatelor şi voievodatelor, a superjudeţelor ce vor reuni patru, cinci sau şase judeţe actuale nu mai are nici un chichirez dacă pe lângă superbaronii nou creaţi la nivel regional sunt păstraţi şi cei vechi, cei care taie acum şi spânzură la nivel judeţean. Se duce naibii exact scopul acestui gen de reformă dacă numărul demnitarilor creşte, la fel şi cheltuielile lor, la fel şi numărul celor cărora trebuie să le dai şpaga ca să obţii o aprobare pentru un proiect mai important din România.
La nivel politic Traian Băsescu i-a pasat reforma administrativă lui Emil Boc, iar acesta a intrat la confruntare cu liderii propriului partid. De partea cealaltă a baricadei politice, nici PSD-ul nici PNL-ul nu vor să dea judeţele din mână pe voievodatele de pe gard aşa că un proiect de lege în acest sens, care să mai fie aprobat şi în parlament are şanse de reuşită zero. Ba mai mult decât atât, există riscul ca o dată demarată această procedură, administraţia locală să devină o structură şi mai greoaie pentru cetăţean, dar şi mai ofertantă în posturi de împărţit pentru partide.
Şi totuşi, o lege atât de importantă nu poate trece prin asumarea răspunderii guvernului. Ea trebuie dezbătută, criticată, îmbunătăţită şi, cel mai important, asumată de clasa politică de la noi. Probabil acesta va fi momentul în care parlamentarii, de toate culorile, vor trebui să dea măsura bunei credinţe faţă de cetăţeanul care i-a trimis în Parlament.