Scumpirea vine pe filiera franceză

de Moise Guran

Pentru a sugera autorităţilor române să crească tariful la gaze francezii s-au chinuit să scrie o întreagă Carte Albă a Energiei. Ambasada Franţei la Bucureşti poartă în mod firesc interesul companiei Gaz de France, companie deţinută parţial de statul francez, dar pentru a putea susţine că o actualizare a preţului gazelor ar scădea factura energetică a României îţi trebuie chiar tupeu.

Şi să vedeţi de ce. Spre deosebire de statul român, statul francez ştie să îşi susţină interesele comerciale utilizând în acest sens şi pârghiile diplomatice. Totul se negociază iar în ultima vreme, România ţară francofonă în acte a ajuns într-o nefericită îngheţare de facto a relaţiilor diplomatice cu Franţa. Desigur nici românii şi nici francezii nu doresc acest lucru, dar la nivelul autorităţilor se pare că avem o problemă. Dacă Băsescu şi Sarkozy îşi vorbesc printre dinţi nu ar fi exclus ca Franţa să condiţioneze de exemplu acordul pentru intrarea României în spaţiul Schengen de creşterea tarifelor la gaze pe piaţa internă. Lucrurile nu se rezolvă însă aşa şi de această dată probabil greşesc atât autorităţile române cât şi cele franceze.

Gaz de France este o companie mare căreia statul român i-a pus în braţe un monopol. Acum Gaz de France cere libertatea de a-şi pune tarifele pe care le vrea dar şi francezii şi românii uită că România este o ţară cu o infrastructură slab dezvoltată. Dacă locuieşti la ţară şi n-ai gaze în sat dar faci o cere la Gaz de France să îşi tragă ţevile necesare, compania îţi va răspunde că nu rentează.
Poate ar fi mai util pentru ambele părţi să negocieze relansarea investiţiilor în infrastructură pe care gigantul francez le-ar putea face în România în situaţia în care autorităţile noastre ar fi de acord cu o majorare a tarifelor la gaze.

Românii ar plăti astfel mai mult, dar ar şti sigur unde se duc banii lor – tot în România.