Cele două feţe ale euro şi ale Europei

de Moise Guran

Banca Centrală Europeană a pus oficial capăt crizei economice din zona euro, ridicând ieri dobânda de referinţă. Imediat dobânzile la creditele în euro au crescut iar asta o vor simţi toţi europenii, de la irlandezul şi grecul care încă mai caută disperaţi un credit şi până la românul ce s-a împrumutat în euro ca să plătească o dobândă mai mică decât la lei.

Ce-i drept măsura a fost luată mai degrabă pentru neamţul care munceşte atât de eficient încât economia lui creşte prea repede şi o dată cu ea cresc şi preţurile. Sfârşitul celei mai importante crize economice de după al doilea război mondial este chinuit, complicat, neuniform, pe un continent unit dar atât de diferit.

Toată lumea ştia că Banca Centrală Europeană avea de gând să mărească dobânzile dar de acum întrebarea este cât de repede va merge cu ele în sus.

Înainte de criză dobânda de referinţă a zonei euro era de peste 5%, a scăzut imediat până la 1%, acum europenii vor să adune înapoi banii pe care i-au pompat pentru salvarea diferitelor bănci şi economii.

Spre deosebire de americani, europenii sunt mai atenţi cu banii trimişi în economie căci ei devalorizează salariile şi munca oamenilor. Nemţii nu cred în consumerism ci în economisire şi o dată cu ei sunt obligaţi să gândească aşa şi ceilalţi europeni.

Imediat după decizia Băncii Centrale Europene, euro a început să se aprecieze faţă de dolar, iar aurul a ajuns la un nou record istoric.

În cei doi ani şi jumătate care au trecut de la începerea crizei, românii cu rate în euro s-au bucurat de scăderea acestor dobânzi. De acum singura lor speranţă mai rămâne aprecierea cursului leului faţă de euro. Altfel vor fi nevoiţi să plătească mai mult şi ar face bine să aibă şi de unde plăti.