Neamul Bârfăreştilor

de Moise Guran

Departe de a avea importanţa pe care i-o dau televiziunile în criză de subiecte, scandalul Wikileaks în România este doar o mostră de cleveteală şi bârfă, dovada ultimă a tentaţiei turnătoreşti pe care dacă naţia o are, n-o are, liderii politici sigur o au.

Absolut toate marile dezvăluiri ale telegramelor confidenţiale trimise de la Bucureşti la Washington se bazează fie pe sinteze de presă, conspectate de un practicant de la ambasadă, fie pe bârfe pe care jurnalişti şi oameni politici le-au clevetit între doi hamburgeri cu ambasadorul american de la Bucureşti.

Până la un punct poţi înţelege că Geoană spunea tuturor că el este cel mai tare din parcare sau că este viitorul prim-ministru al României. Aşa e Geoană şi probabil din acest motiv a şi ratat cam toate şansele politice pe care le-a avut. Alte cablograme conţin bârfe despre obiceiurile sexuale sau bahice ale preşedintelui. Citeşti zilnic astfel de analize în presă şi ele n-au o valoare mai mare nici dacă sunt împărtăşite confidenţial de un jurnalist sau de un politician din opoziţie unui angajat al ambasadei americane.

La câte tone de prostii a putut să trimită ambasada americană din România, chiar stai să te întrebi dacă, acolo, la Washington chiar este cineva plătit să stea să citească aceste telenovele.

Totuşi aceste scurgeri de informaţii folosesc cuiva şi poate n-a fost deloc întâmplător faptul că în acest weekend Sorin Ovidiu Vântu s-a dus cu bodyguarzii să-şi recupereze controlul asupra propriei televiziuni, televiziune ce dezbătea mai abitir decât celelalte tocmai telegramele Wikileaks. Prostioarele trimise de ambasada americană în România, nu spuneau decât două lucruri despre patronii de televiziuni – unu – că sunt cei care controlează românia din umbră ceea ce azi nici nu mai era un secret şi – doi – că unii dintre ei fac jocurile ruşilor la Bucureşti. Din a doua informaţie nu reiese neapărat că Vântu ar fi agent KGB, dar ceilalţi moguli nu s-au prea deranjat weekendul acesta.