Gaddafi porubelul păcii
de Moise Guran
Colonelul Gaddafi a jucat pe degete Consiliul de Securitate al naţiunilor Unite, deşi la un moment dat dansul lui a fost destul de aproape şi probabil încă mai este pe marginea prăpastiei.
A forţat operaţiunile militare cât a putut de mult înainte de şedinţa de la ONU, i-a încercuit pe rebeli la Benghazi şi a masat trupe, iar în momentul în care Consiliul de Securitate a instituit zona de interdicţie aeriană deasupra Libiei, ambasadorul Libiei a informat zâmbitor că ţara sa va respecta interdicţia şi că doreşte detaliile tehnice pentru punerea ei în practică. Mai mult decât atât, Gaddafi le-a oferit rebelilor un armistiţiu, ceea ce înseamnă că, pentru moment este mulţumit cu poziţia ocupată şi tot ceea ce îl preocupă acum este să nu se trezească deasupra capului cu avioanele aliaţilor europeni.
Gaddafi a făcut o mişcarea ce i-a pus oarecum în dificultate pe aceştia. Omu se declară pacific, respectuos cu rezoluţia Naţiunilor Unite şi nici să-i bombardezi bateriile anti-aeriene nu mai poţi. Dar dacă nu-i bombardezi tunurile antiaeriene, orice avion ce va intra în spaţiul libian va fi în cătarea paşnică a acestora. De aici rezultă şi dificultatea deciziei în faţa căreia se află occidentali – să tragă neprovocaţi după un Gaddafi care azi dimineaţă se metamorfozase în porumbelul păcii, sau să accepte să îşi pună în risc major propriile avioane.
Îngheţarea situaţiei pe frontul militar actual este exclusă. Benghazi este unul dintre cele mai importante terminale de export petrolier din Libia. În acelaşi timp câmpurile petrolifere sunt acum sub controlul lui Ghaddafi. Pentru ca Libia să nu moară de foame ar trebui ca rebelii şi colonelul să se înţeleagă cumva pentru reluarea exporturilor de ţiţei. Cel mai probabil pacea va fi atât de scurtă cât să permită doar reaşezarea forţelor armate, de data asta cu rebelii libieni având în spate o rezoluţie ONU ce complică şi mai mult lucrurile.