Caut duşman. Aştept străinătatea

de Moise Guran

Dacă vrei să apari la televizor de 15 martie este suficient să spânzuri o păpuşă în piaţa publică şi să susţii că aceasta era mama lui Ştefan cel Mare. Dacă n-ai idei de dezbatere economică, socială sau politică ar fi bine ca de 1 decembrie să pretinzi că Ungaria va ataca România cu găluşte de gulaş, iar iredenţiştii maghiari ne vor otrăvi cu paprika tradiţionala bucătărie strămoşească.

În toate cazurile este vorba de multă prostie şi de naţionalism prost înţeles. Şi la Bucureşti şi la Budapesta se găsesc suficiente voci politice care, din când în când să mai otrăvească minţile alegătorilor cu tot felul de mesaje belicoase, în fapt simple petarde care distrag dezbaterea publică de la problemele serioase, de actualitate.

Azi-mâine trece criza iar noi în România n-am reuşit să facem o dezbatere serioasă între putere şi opoziţie, între stânga şi dreapta, sau măcar între noi cetăţenii pentru a pricepe măcar acum care au fost greşelile pe care le-am făcut în trecut pentru a nu le mai repeta în viitor. Pur şi simplu societatea noastră nu este suficient de matură pentru a învăţa din greşelile trecutului şi, de fapt, alunecarea în dispute naţionaliste sau naţionalist-iredentiste tot o dovadă de imaturitate reprezintă.

Dezbaterile pe noul cod al muncii la moţiunea de cenzură au fost terne, neserioase şi lipsite de conţinut. Parlamentul României era să ia foc însă cum a apărut problematica ungurilor răi care iar ne vor Ardealul.

Dincolo de ridicolul situaţiei contextul este unul serios. Marile crize economice au născut şi în alte ocazii monştrii politici care, nefiind capabili să rezolve probleme economice au produs războaie şi au omorât oameni în numele unor duşmani inventaţi.