Codul muncii şi codul lui Gigi
de Moise Guran
Ţară a paradoxurilor, România asistă concomitent la două spectacole diferite în care se joacă însă aceeaşi piesă. În vreme ce liderii de sindicat se războiesc cu guvernul pe codul muncii, un patron dintre multimilionarii ţării îşi concediază angajaţii după ce-i jupoaie ca pe berbeci în piaţa publică.
V-aţi prins, este vorba de Gigi Becali. Românii cască gura la televizor unde patronul echipei Steaua face mai mult show decât fotbaliştii pe teren, râde apoi de exprimarile sale semidocte, lumea înjură la grămadă şi ciobanul şi berbecii, dar nimeni nu se întreabă cum de poate Becali să-şi dea afară atâţia antrenori, câte unul la câteva luni, într-o ţară în care codul muncii e o corvoadă pentru angajator. Se spune că actualul cod al muncii nu îţi dă voie să concediezi angajaţii incompetenţi, dar Gigi le spune direct că-s proşti iar apoi îi trimite la plimbare.
În tot acest timp, în partea cealaltă a ecranului au loc discuţii peste discuţii, dezbateri, asumări în parlament, moţiuni de cenzură… totul pentru flexibilizarea codului muncii. Actualul cică nu i-ar permite lui Becali să angajeze un nou antrenor dacă Lăcătuş ar ţine cu dinţii de slujba sa de la Steaua.
Cele două piese televizate arată clar câteva lucruri – chiar dacă Becali este un exemplu extrem, clauzele actualului cod al muncii nu prea se aplică pe niciunde la privat. Dacă patronul vrea să te dea afară şi nu poate îţi vei da tu demisia căci, să fim serioşi el este păstorul care a băgat milioane în afacerea cu turma de oi. Vrei respect? Haida de, în ce ţară te crezi?
Flexibilizarea pentru care Emil Boc îşi pune gâtul pe şina moţiunii de cenzură poate funcţiona doar în cazul companiilor şi instituţiilor de stat. La privat, dacă dai de unu ca becali e tot o flexibilitate. În fine, şi dacă noul cod al muncii va fi adoptat, el nu va duce automat la scăderea şomajului. Asta e retorică politicianistă. Pe piaţa privată a muncii nu se schimbă mai nimic.