Boc, stâlpul stabilităţii

de Moise Guran

Într-un demers asemănător Olimpiadei naţionale de matematică, un ziar financiar de la noi îi propune preşedintelui Traian Băsescu 50 de potenţiali premieri. Toţi oameni de afaceri, manageri de succes, categoric ar putea conduce România pe principii corporatiste spre profit, la fel cum au făcut şi cu firmele lor. Deşi senzaţia generală în România este caut premier, găsitorului recompensă, discuţia e mult mai grea decât pare. Într-un univers paralel, Emil Boc, actualul premier recunoaşte că ar putea fi nevoit să îşi asume răspunderea pe Noul Cod al muncii şi asta dintr-o raţiune foarte simplă – în parlamentul României se face greu o majoritate, fie ea pentru o moţiune de cenzură, fie pentru adoptarea unei legi organice aşa cum este Codul Muncii.

Schimbarea premierului este în esenţă o problematică falsă atâta timp cât însăşi Angela Merkel dacă ar veni la Palatul Victoria, nu ar avea în parlamentul României voturile necesare oricărui fel de reforme.

Discuţia devine şi mai ciudată dacă realizezi că pe o lipsă de facto a unei majorităţi parlamentare, demisia unui premier şi încercarea sa de înlocuire cu un altul va repune România într-o situaţie în care se tot zbate de aproape şase ani – criza politică.
Lucrurile devin şi mai ciudate dacă realizezi faptul că preşedintele Traian Băsescu nu are voie să îl revoce pe primul ministru dar are atribuţii importante de mediere în cazul unei crize politice şi în construirea unei majorităţi parlamentare. Traian Băsescu este iniţiatorul schimbării guvernului iar mai departe judecaţi şi singuri ce urmează.