Oraşul meu preferat este Severinul
de Moise Guran
N-am putut, pur şi simplu n-am putut să fiu atât de subiectiv încât să îmi recomand oraşul la televizor. Dar oraşul meu de suflet este Severinul. Îmi amintesc de discuţiile din şedinţele de sumar de la Antenă, când secţia Corespondenţi prezenta un subiect de la DTS. What the fuck is DTS? Drobeta ta băi Moise, ziceau ei, fără să aibă habar că noi, severinenii nu ne numim drobetani sau detesişti ci severineni. Simplu! De la Sever! Călugărul care a făcut Turnul! Acum am blog aşa că pot să îmi promovez oraşul cât vreau! Acest post este un post de ambiţie! Luaţi-l ca atare!
Severinul este cel mai frumos oraş din lume! Este singurul oraş din ţară în care magnoliul creşte fără îmbunătăţiri genetice căci noi avem climă subtropicală, este oraşul unde Dunărea face un defileu mai frumos decât defilul Oltului şi unde oamenii au agresivitatea oltenească şi mândrie bănăţeană. Severinul este o fericită întretăiere de culturi unde zaibărul de Segarcea se bate cu cabernetul de Oprişor şi cu merlotul de Vânju Mare căruia voi ceilalţi îi spuneţi Prince Mircea şi îl luaţi cu 400 de mii din hipermarket. La noi totul e firesc, natural, de la maidanele pe care copiii încă mai pot juca fotbal, neagresaţi de milioanele de maşini parcate printre blocuri, până la Dunărea fantastică ce face la Severin cea mai lată curbă din istoria ei în dreptul insulei Şimian.
Acolo pe insula Şimian poate fi admirată de la distanţă cetatea Ada-KaLeh, mutată de pe insula cu acelaşi nume ce a fost scufundată de lacul de acumulare al Porţilor de Fier. Puţini ştiu că Severinul a fost prima cetate a banilor Olteniei, că pentru cetatea medievală în ale căror ruine mă ascundeam eu cu iubita mea în liceu, s-au dat lupte între imperii şi că vinul nostru, al celor de la Severin, a deschis calea Cavalerilor Ioaniţi spre punctul de răscruce al multor civilizaţii.
Severinul e un loc magic, locul copilăriei mele, din care am evadat ca un prost dornic de carieră. Acolo mi-aş creşte copilul dacă aş mai avea de ales. Dar nu mai am căci mă apropii de 40 de ani iar fi-miu are deja 11. Nu am putut să recomand Severinul la televizor dintr-o raţiune simplă – şomajul bate în 15% şi oamenii găsesc greu acolo o slujbă. Severinul se află la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Timişoara, se află la 100 de kilometri de Craiova, acel Palermo al României pe care nu îl recomand nimănui, se află mult prea departe de interesul doamnei Udrea şi de banii ce nu l-au căutat decât în vremea embargoului petrolier cu Serbia.
Capitalismul pe care eu însumi îl preaslăvesc în fiecare zi, mi-a scos cel mai frumos oraş din lume din topul oraşelor în care merită să îţi creşti copilul.
