Ciuhandu a rătăcit 14 mii de timişoreni săraci
de Moise Guran
Ţară ciudată, România mă trozneşte din când în când cu câte o ştire din asta direct în per-plex.
Zice Mediafaxul aşa
TIMIŞOARA (MEDIAFAX) – Primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, că 10.000 din cele 24.000 de persoane care beneficiază de ajutoare alimentare din stocurile UE s-au prezentat, din noiembrie şi până în prezent, să le ridice, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Gheorghe Ciuhandu a afirmat că, în pofida „intensei mediatizări”, în luna noiembrie, a cozilor din faţa centrului de distribuţie (… ) a fost nevoit să cară Consiliului Judeţean Timiş să permită dublarea cantităţii de alimente pe care o persoană o poate ridica de la centrul de distribuţie.
Nu de alta dar de la o vreme veneau tot ăia care mai luaseră. Şi, la drept vorbind nu e păcat să se strice zahărul, mălaiul şi biscuiţii de la UE când e clar că în trei luni cei 14 mii de timişoreni care au ieşit lipsă la apelul ajutoarelor ar fi avut tot timpul să vină să le ia?
Potrivit legii au dreptul de a primi aceste ajutoare şomerii, pensionarii cu pensii lunare sub 400 de lei şi persoanele cu handicap neinstituţionalizate.
Vă spun sincer că de când am citit ştirea asta tot stau şi fac scenarii, încercând să înţeleg de ce n-au venit cei 14 mii să-şi ia ajutoarele de la UE.
Am găsit vreo trei posibilităţi. Apoi încă trei şi dacă mai stau mai găsesc…
a) Cei 14 mii nu există. Ei au murit de foame iar ajutoarele au ajuns prea târziu.
b) Cei 14 mii există dar n-au vrut să fie filmaţi şi să-i vadă vecinii la Realitatea sub unul din titlurile (scrise mare cu roşu pe ecran) “Cozile sărăciei” “România în foamete”, “Scumpiri în lanţ” sau “News-alert : Băsescu e un bou”
c) Cei 14 mii există dar Ciuhandu a mânărit statisticile ca să fure el biscuiţi, zahăr şi lapte praf pentru el şi ai lui.
d) Cei 14 mii există dar Ciuhandu a mânărit statisticile ca să arate ţării că Timişoara este primul oraş din ţară în care sărăcia endemică a intrat în remisie
e) Cei 14 mii există dar ei funcţionează pe principiul muieţi îs posmagii. Adică dacă tot s-a chinuit UE să le trimită biscuiţi, nu putea să le aducă şi până acasă.
f) Cei 14 au existat ca săraci dar între timp au devenit bogaţi, după ce au câştigat toţi la loto exact ca în filmul în care Jim Carry a fost Dumnezeu pentru o zi. Ştiu în filmul ăla câştigurile au fost mici dar la noi sunt numai câştiguri de ordinul milioanelor de euro.
Voi ce ziceţi? Vă trece prin cap un alt scenariu?