Egiptul – între democraţie şi stabilitate
de Moise Guran
Occidentalii sunt puşi în faţa unei alegeri pe cât de dificile pe atât de importante în cazul Egiptului – au de ales între democraţie şi stabilitate. Bătrânul dictator Hosni Mubarak este unul dintre cei mai puternici aliaţi ai americanilor în lumea arabă. Revoluţia aflată în plină desfăşurare în Egipt poate aduce la conducerea acestei ţări facţiuni islamiste radicale şi poate transforma o armată aliată de un milion de soldaţi pe care americanii au dotat-o cu avioane F16 şi tancuri Abhrams, într-un duşman mai periculos decât a fost Sadam Hussein. Din păcate americanii au mai trăit asta, căci Iranul acum marele duşman al americanilor din Orientul Mijlociu are în dotare avioane F15 americane dăruite unui alt fost prieten – Şahul Iranului doborât de la putere acum 30 de ani de revoluţia islamică.
Problema americanilor este că ei nu au prieteni ci doar aliaţi de conjunctură, interesaţi de avioanele şi tancurile lor. La fel a primit Ceauşescu sprijinul Americii la sfârştul anilor 60, dar, spre deosebire de Hosni Mubarak, dictatorul român nu a beneficiat decât de bani de la FMI.
În credulitatea lor, americanii vor să schimbe lumea şi folosesc alternativ când puterea bancnotelor verzi, când pe cea a portavioanelor, fără a putea înţelege că o bună parte din populaţia planetei încă trăieşte organizată în societăţi medievale, deseori împovărate de sărăcie sau ameninţate de fanatism religios. Democraţia, valoarea în numele căreia este justificată hegemonia statelor unite apare pe buzele preşedinţilor americani doar în contextul unor revoluţii cum este acum cea din Egipt. Marea problemă a Americii nu este acum nici protejarea aliatului Hosni Mubarak sau nici susţinerea democraţiei în Egipt. Ei nu au mustrări de conştiinţă ci temeri. Îl vor lăsa din braţe pe dictatorul egiptean atunci când vor fi siguri că succesorul său va fi unul de-al lor, indiferent că va fi vorba de un politician democrat sau de un alt dictator.
Intre timp barilul de ţiţei a depăşit 100 de dolari.
