Prezentul are memorie prea scurtă

de Moise Guran

În această seară guvernul va aproba ordonanţa care modifică legea de recalculare a pensiilor militarilor. În esenţă, va fi prelungit termenul în care se va face recalcularea, iar bătrânii soldaţi nu vor mai fi trimişi să alerge după adeverinţe ci instituţiile statului vor fi cele care le vor strânge.

Între timp însă dezbaterea pe tema pensiilor militarilor a deraiat rău de tot. Politicieni mai mult sau mai puţin vizibili au sărit la scandal, reproşându-le câtorva bătrânei pe la televizor că au pensii prea mari pentru câte războaie au purtat, sau mai rău, că actualii pensionari ai armatei au făcut parte din armata comunistă care a tras l-a apărat pe Ceauşescu.

Cei care fac aceste afirmaţii nici nu ştiu istorie, nici nu au habar despre modul în care este stimulat un angajat, indiferent de domeniul său de activitate. În primul rând că actuala discuţie despre pensiile militarilor are o importanţă majoră pentru militarii care NU sunt acum la pensie ci sunt prin Iraq, Afganistan, Kosovo, sau în alte teatre de operaţiuni. Pentru ei perspectiva pensiei militare face parte din pachetul salarial, la fel cum pentru un angajat de multinaţională, în pachetul salarial contează pensia privată, asigurarea de sănătate sau abonamentul la fitness.

In plus, mulţi dintre îmbogăţiţii ultimului deceniu nici nu au habar despre corelaţia dintre creşterea nivelului de trai din perioada 2004-2008 şi intrarea României în NATO. Habar nu au că miliardele de euro care au umflat România acelor ani n-ar fi pornit în nici un caz spre ei dacă diplomaţia militară n-ar fi muncit un deceniu pentru deschiderea umbrelei de securitate deasupra ţării noastre.

Primul scop al unei armate nu este războiul ci menţinerea păcii. A noastră a reuşit acest lucru în ultimii 50 de ani, iar aceasta este cea mai importantă victorie a actualilor pensionari militari.