Decât asistaţi, mai bine angajaţi
de Moise Guran
Un primar deştept dintr-un sat din Timiş s-a gândit să-şi ajute cetăţenii într-un alt mod decât prin ajutoare sociale. Pentru că o firmă de componente auto a venit şi i-a cerut primarului teren să facă o fabrică omul a pus o condiţie – să fie angajaţi cu prioritate cei din sat, mai ales cei care au vârste cuprinse între 40 şi 55 de ani. Acest gen de condiţie nu poate fi nicicum impus prin lege căci ea introduce o discriminare pozitivă, dar în convenţii private, cum este cea a primarului din Timiş, da.
Omul se putea mulţumi cu investiţia, căci impozitele pe salarii de la fabrica de componente auto i-ar fi adus suficienţi bani la buget ca să-i plătească pe asistaţii social. Numai că statul degeaba pe banii primăriei devine un obicei tot mai extins în România, el este contagios şi mai crează şi dependenţă.
În România sunt acum aproape 14 milioane de oameni care ar putea munci, dar mai putin de 10 milioane au o slujbă o afacere legală sau ilegală. Aproape patru milioane de oameni stau degeaba, iar jumătate dintre ei sunt cei care s-au pensionat anticipat. Mulţi ar vrea să mai lucreze, căci s-au pensionat tocmai ca să nu ajungă şomeri. De fapt în România mai puţin de jumătate dintre persoanele ce a depăşit vârsta de 55 de ani dar nu au ajuns încă la vârsta legală de pensionare se mai află încadrată în muncă sub o formă sau alta, cu acte sau la negru. Cealaltă jumătate stă încremenită în proiect, iar sondajele arată că doar una din douăzeci de persoane de acest fel este dispusă să se reangajeze.