Războiul benzinei

de Moise Guran

Într-o mişcare bruscă şi perfect aliniată, benzinăriile au început să scadă preţurile carburanţilor într-o gest excesiv mediatizată faţă de pasul mic al ieftinirilor. Preţurile au scăzut cu masimum patru bani şi au fost justificate de eliminarea unei taxe de un cent pe litru, uitată în preţul benzinei de pe vremea Bancorexului. Imediat a apărut pe surse un raport extrem de bine pus la punct, se spune un raport comandat de guvern care demonstrează destul de clar faptul că marii petrolişti ai ţării s-au sincronizat perfect în scumpirea benzinei anul trecut, fără ca acest lucru să fie justificat de vreo raţiune economică. Raportul sugerează umflarea profiturilor şi chiar transferul lor peste graniţe, ridicând perfect guvernului mingea la fileu pentru introducerea unei taxe de tip Robin-Hood asupra companiilor petroliere.

Aceast tip de comunicare evazivă sugerează un război surd dus dincolo de uşile închise, probabil la cel mai înalt nivel, un război între autorităţi şi cele câteva companii multinaţionale ce fac destul de concertat piaţa de la noi.

În acest moment guvernul le transmite următorul mesaj – vă putem amenda pentru concurenţă neloaială, vă putem încurca rău de tot cu Fiscul, sunteţi la mâna noastră. Aţi putea crede că guvernul urmăreşte o ieftinire a carburanţilor. Ei bine da, se poate, dar astfel de războaie nu se termină cu atât. Sau nu numai cu atât. De regulă acesta este momentul cheie în care se negociază prietenii strategice care pot consta în finanţări pentru partide şi campanii electorale, transferuri ale unor părţi din bani despre care statul ştie deja că au ajuns în afara ţării sau chiar şpăgi pe cât de simple pe atât de consistente. Negocierea depinde mult de greutatea probelor aduse şi, dacă acestea se vor rezuma la un raport publicat pe surse, atunci marile companii petroliere pot decide că este mai ieftin să-şi trimită avocaţii în procese cu guvernul sau chiar să scumpească şi mai mult benzina ca efect al suprataxăriii profiturilor.