Foametea alimentată de panică

de Moise Guran

La nivel mondial autorităţile suprastatale au intrat într-un soi de panică. Vine foametea oameni buni, iar omenirea nici că se aştepta la aşa ceva. Preocuparea de bază la Bruxelles dar şi la sediul ONU din New York este acum hrănirea miliardelor de oameni ai planetei. Asta în condiţiile în care de o parte a pământului vesticii fac din cereale motorină iar de partea cealaltă chinezilor le-a crescut apetitul o dată cu economia şi au decis să mănânce mai mult de un bob de orez pe zi. Mai mult, una dintre cele mai importante bănci japoneze a făcut şi un top al ţărilor expuse fenomenului de înfometare, iar România ocupă în acest top un deloc onorant loc 12.

O veche învăţătură spune însă că atunci când ai de a face cu un fenomen de panică ai face bine să stai locului cinci minute strâmb, iar apoi să judeci drept. Discuţiiile privind foametea mondială au deja câţiva ani, practic teoriile de acest fel au apărut o dată cu rafinăriile de biodiesel. Seceta din Rusia de anul trecut a dat naştere unor foarte profitabile speculaţii pe bursele de mărfuri şi, credeţi-mă, banca japoneză care plasează românia în foamete alături de tunisia şi bangladesh, este mai interesată de aceste speculaţii decât de recolta de porumb la hectar a ţării noastre.

În altă ordine de idei, japonezii nici nu au probabil habar despre faptul că 30% din populaţia acestei ţări trăieşte într-o economie de tip natural, adică trăieşte din ce are prin bătătură. Dacă mai iei în calcul şi faptul că România bate recordul mondial la pârloage pe de o parte, dar şi la stâlpi de cârciumă pe de alta, rezultă că o scumpire a cerealelor mai poate muta la noi din forţa de muncă în prezent cantonată la crâşma sătească, înapoi pe ogoarele abandonate de când cu ajutorul social.