Parfumul banilor
de Ionuț Văcaru
Acum două mii de ani împăratul roman Vespasian rostea expresia „banii nu au miros!”. Anii au trecut, lumea s-a schimbat, iar vicepreședintele diviziei de vânzări a Microsoft, Patrick McCarthy, a lansat pe piață parfumul cu miros de bani. Say what?! Sincer mă așteptam ca o asemenea idee să vină de la vreu un hipiot înconjurat de pisici într-o dubă multicoloră cu semnul păcii desenat pe portieră, nu de la ditamai vicepreședintele de vânzări al ditamai Microsoft-ului. Dar nu mă mai miră nimic. Ăștia sunt acei oamenii care au scos Windows Vista pe piață.
Dar hai să fim un pic deschiși la minte și să vedem ce vrea de fapt acest parfum. El vine în două variante, pentru el și pentru ea, variante denumite, cum altfel, His Money și Her Money. Filosofia de bază a acestui produs (a cărui cutie este făcută din hârtie de bancnotă reciclată) este concentrată într-o singură frază pe site-ul oficial: „aplică-l pe piele pentru a avea propriul tău parfum al succesului”. Că banii au un miros, e lucru știut. Sunt făcuți din hârtie sau plastic, deci e logic să emane un miros specific materialului respectiv. Însă succesul are miros?! Și, dacă are, a ce miroase? Și de ce ar vrea cineva să miroasă ca o casieriţă? Orice om normal vrea să aibă bani, nu să miroase a bani. Parfumul ăsta cred că e doar soluția de compromis, mai ales că are un preț modic, de doar 35 de dolari. Suficient cât să și-l permită orice american cu gulerul albastru.
McCarthy a declarat pentru AOL News că ideea lansării parfumurilor Money i-a venit după ce și-a scos banii de la bancomat și a simțit aroma proaspătă a bancnotelor. E clar că a scos un teanc de bancnote, că trei hârtii de 20 n-aveau cum să-i atace nările. Această declaraţie tuşează de fapt filosofia sugerată din capul locului de un parfum al banilor – un director bogat a lansat un parfum cu miros de bani pentru cei săraci. Foarte urât şi de prost gust o să zică brutarul care chiar scoate o tavă bine mirositoare de pâine din cuptor. Nefericita ideea a directorului de la Microsoft e genul de atitudine care inflamează mișcările de extremă stânga. E ca și cum bancherii de pe Wall Street ar scoate parfumul cu miros de casă pentru cele un milion de familii americane rămase anul trecut pe drumuri din cauza ipotecilor neplătite. L-ar putea numi House, fără legătură cu serialul ăla cu doctorul șchiop, ar costa doar un dolar, iar doritorii ar putea face un credit, ce altceva, pentru a și-l putea permite.
