N-am nimic cu bugetarii…

de Moise Guran

…Atâta doar că nu merge treaba aşa. Să tai salariile de la centru e la fel de greşit ca şi atunci când le-ai majorat de la centru. Să dai afară bugetarii de la primăria din Cocârlaţi printr-un ordin de la finanţe e la fel de aberant ca atunci cand nu te-a interesat câţi se angajează. Dacă vrei să faci reforma statului pune-l pe primarul de acolo să-şi facă propriul buget, să-şi pună ce taxe vrea, să dea ce salarii vrea şi să dea afară câţi oameni doreşte.

Postez în continuare mailul unui telespectator care m-a provocat.

Buna ziua,

Intr-un final am simtit nevoia sa va scriu ceea ce inseamna ca emisiunea
dvs. reprezinta ceva pentru mine. Am absolvit facultatea de fizica, nu sunt mebru al
vreunui partid iar problemele economice m-au atras inca din copilarie cand citeam
(inainte de ’89) “Sfidarea Mondiala”, “Al treilea Val” sau “Istoria secreta a
petrolului”. Va scriu acestea pentru a sti (macar partial) si dvs. cine sunt.
Va urmaresc de prin 2007 si mult timp am rezonat cu pererile si
analizele exprimate in cadrul emisiunii. In toamna lui 2008 ati citat parerile unor
economisti celebri care spuneau ca aceasta criza se va intinde pana spre anii 2011 –
2012, mi-ati starnit un sentiment de teama, dar am inteles inca de atunci ca e
foarte, foarte posibil sa fie asa …
A urmat apoi o lunga perioada cand eu am simtit ca nu mai aveti nici un
pic de obiectivitate (criticati guvernul ca nu lua masuri si cand a inceput sa ia
niste masuri il criticati ca le ia. Criticati sistemul bugetar si cand a inceput sa
se “umble” in acest sistem simteam ca va bucurati pur si simplu ca oamenii vor iesi
in strada). Am renuntat la emisiunea dvs … am pus-o pe seama faptului ca poate
“Antenele” va obliga la acest tip de atitudine, orele de difuzare devenisera oricum
imposibile.
M-am bucurat de sosirea dvs. la TVR si am vazut ca notiunea de
obiectivitate incepe din nou sa-si capete sensul in emisiune.
Va scriu insa acum pentru ca, din nou, incep sa nu va mai inteleg… Am sa
fiu scurt …
Sunt doua viziuni de iesire din criza: o viziunea americana –
incurajarea consumului prin indatorare (imprumuturi, tiparire de moneda etc) si o
viziune europeana (germana !) de reducere de cheltuieli si scadere a deficitelor.
Romania a adoptat – firesc cred eu – modelul european. Au inceput “taierile” – timid
– inca din 2009 si au continuat mai dur in 2010. In emisiunea de aseara 08.12.2010
ati criticat sever DATORIILE statului catre bugetari. Si am ramas uimit pur si
simplu. Practic ce sustineti, acum, dvs ? Daca justitia da castig de cauza
bugetarilor, statul trebuie sa plateasca AUTOMAT ? De ce in Spania (reduceri de
salarii la bugetari cu 5 % parca), Irlanda (taieri si reduceri de pensii), Grecia
s-au putut face aceste reduceri si la noi nu ? Daca am ales modelul european de
iesire din criza atunci aceste reduceri trebuie facute … Si atunci NU inteleg
argumentatia dvs… statul sa-si plateasca “datoriile” (cu
ghilimele domnule Guran – pentru ca asta sunt, datorii cu ghilimele) bugetarii sa
ramana cu aceleasi venituri si …. si … ce urmeaza ? In sistemul privat oamenii au
acceptat reduceri de salarii in sistemul bugetar de ce NU e posibil ? De ce
justitia intervine si spune (cazul de la Valcea) ca “reducerea salariului incalca
drepturile omului” ?!?!! In emisiunea de aseara mi s-a parut (poate gresesc) ca
sustineti procesele castigate in justitie de bugetari…
Daca profesorii nu mai primesc bani de naveta dau in judecata primariile
si castiga iar in sectorul privat de foarte multe ori patronii si angajatii au cazut
de acord cu reducerea salariilor pentru pastrarea locurilor de munca. Iar unde nu
s-a cazut de acord s-au redus salariile pur si simplu … dvs. nu simtiti ca CEVA NU E
IN REGULA in aceste doua tipuri de situatii ?
Ma opresc aici. Nu vreau sa va plictisesc in cazul in care veti citi
acest mesaj.

Numai bine,

Daniel

Si acum uitati evolutia cifrelor în marea reformă centralizată

Deci salariile au scăzut

Numărul bugetarilor… la fel

dar, surpriză, fondul de salarii este în 2010 de aproape 44 miliarde de lei, în vreme ce în 2009 a fost de 40 miliarde de lei

Ceva e putred in danemarka, nu-i aşa?

pur şi simplu, restructurarea centralizată nu funcţionează…

Şi totuşi deficitul se face în administraţia locală. Acolo trebuie făcută restructurarea. De acolo vor veni resursele pentru investiţii. Întrebarea e cum procedăm?

Vă invit să citiţi un post mai vechi, în care am explicat modelul prin care primarul de la Văscăuţi nu se gândeşte cum să consume banii de la buget „că se pierd şi e păcat”, ci se gândeşte cum să facă economii şi investiţii.