BLAT ÎN MECIUL CREDITELOR
Dacă aceasta este civilizaţia financiară pe care FMI-ul o apără atunci eu unul nu mai vreau să aud de FMI.
Lupta pentru ordonanţa creditelor se dovedeşte o şaradă fără sens atâta vreme cât guvernul a promis FMI-ului ca precondiţie neaplicarea acesteia pentru contractele aflate în derulare.
Dacă se va aplica doar viitoarelor contracte de creditare, ordonanţa rămâne goală de conţinut iar lupta din parlament între bănci şi ANPC este doar un joc de mimă. Meciul este aranjat, iar milioanele de români cu creditele la bănci stau degeaba cu sufletul la gură.
Mai pe româneşte o precondiţie s-ar putea traduce cam aşa – dacă nu faceţi asta înainte de toate, noi cei de la Fond nu mai avem ce vorbi cu voi cei din România. Şi deşi în mod evident este un şantaj pe faţă, deşi acest gen de imixtiune (în care un organism financiar internaţional face pur şi simplu o lege în România) nu s-a mai pomenit nici pe vremea lui Ciorbea, guvernul Emil Boc l-a acceptat şi s-a angajat să aranjeze meciul din parlament.
Ordonanţa creditelor nu are nici o legătură cu stabilitatea macro-economică a României, nu afectează deficitul statului sau salariile bugetarilor, deci teoretic ea nu avea ce să caute pe agenda FMI-ului.
Meciul e cu totul altul. Acum băncile din România acoperă 3,5 mld euro bani pierduţi în credite neperformante din comisioane aplicate celor care încă mai plătesc ratele. Dacă nu vor mai putea face asta ar trebui să îşi majoreze capitalul. Cum legea bancară interzice aportul la capital din bani împrumutaţi, această operaţiune nu se poate face din depozitele cetăţenilor sau din împrumuturi de la banca mamă.
Ceea ce păzeşte FMI-ul este de fapt situaţia în care greii bancari ar fi nevoiţi să mai transfere nişte bani în România.
PS Mult mi-a lua dar uite că m-am prins până la urmă.
