JESUS CHRIST SUPERSTAR

de Moise Guran

LATER EDIT 

Vin şi eu seara acasă şi… ce să vezi… o căldare de zoaie pe acest blog. Citesc câteva dintre ele şi mă dumiresc repede că multă lumea nici nu a citit ce am scris. M-am luat de idoli… naşpa, ce sunt eu Nietzsche? 🙂 O să fac un rezumat din respect pentru cei care au ajuns pur întâmplător pe acest blog, deşi bănuiesc că nu se vor mai întoarce. Oricum eu nu pot fi oprit cu zoaie. Dacă am ales să zic, uite că zic. DECI, rezumat:

CNA-ul şi democraţia sunt împreună o contradicţie în termeni. CNA-ul este o instanţă extraordinară, iar Constituţia României interzice astfel de instanţe. Este o instanţă eminamente politică, iar controlul politic asupra presei este definiţia totalitarismului. Ştiu, astfel de organisme de control există în multe ţări, dar acolo ele sunt un soi de protecţie a consumatorului TV.

Aceasta este o demonstraţie argumentată pentru desfiinţarea CNA-ului. Înjurăturile la TV nu fac decât să justifice existenţa CNA-ului. Nişte oameni care pot vorbi argumentat în faţa câtorva sute de mii de telespectatori dar aleg să facă un show în stradă nu luptă pentru libertate ci probabil pentru amor propriu şi audienţă. E treaba lor, e opţiunea lor. Mie de prozeliţii lor îmi pare rău. Mi-am exprimat o simpatie reţinută pentru Mircea Badea. Că spune glume, uneori bune. Ciutacu a fost la remorcă şi nu am zis nimic de el şi nici nu zic, deşi Ciutacu e redactor şef, deci jurnalist. M-a deranjat foarte mult faptul că Badea i-a făcut proşti pe reporterii de la ştirile Antena 3. Nu cred că era el în măsură să facă asta. Sunt sincer uimit de faptul că atâţia jurnalişti buni din redacţia A3 suportă această umilinţă. Pava, Romaşcan, Huc, Petreanu, Mândruţă, voi nu aveţi chiar nimic de spus?

Las în continuare postarea iniţială. Poate a mai rămas cineva care vrea să mă scuipe 🙂

Deci câţi au fost la mitingul Badea/Ciutacu? 300? 500? 1000? 2000? Pe bune… Deci cam cât la o nuntă de săraci? Sau cam cât la nunta lu’ Măruţă cu Andra? De unde ambiţia asta de a scoate oameni în stradă? Ce dracu sunt oamenii ăia? Oi? Turme ale unui orgoliu ortoman? o demonstraţie de lungime a penisului? de mărime a audienţei? de ce anume? Când ai seară de seară 2-300 de mii care te ascultă de la ei de acasă din fotolii, pentru că ei sunt inteligenţi şi pentru că lor le place să le spui Tu trăirile tale … inteligente, de ce simţi nevoia să-i transformi în berbeci proşti care vin să-ţi facă ţie o poză cu mobilu? De ce frângi iluzia unei afinităţi statistice cu un public inteligent tânăr şi cu bani, aducând în faţa CNA-ului nişte mămăi emoţionate care plâng nevrotic la microfon repetând că nu mai e libertaaaateee în ţaaarăăă?

De ce mă faci să scriu despre tine măi Jesus Christ Superstar, când eu vroiam de fapt să scriu despre CNA?

Vedeţi dumneavoastră, da, eu mă număr printre cei care cred că CNA-ul este un organism toxic ce trebuie desfiinţat. Şi asta cât mai repede, până nu desfiinţează el libertatea din România. Spune asta un om care nu a luat niciodată o amendă de la CNA şi în al cărui contract scrie acum că orice amendă este suportată integral de realizator. (La Antena 3 scria în contract că realizatorul suportă jumătate dintr-o eventuală amendă.) Şi totuşi CNA-ul şi democraţia sunt împreună o contradicţie în termeni. CNA-ul este o instanţă extraordinară, iar Constituţia României interzice astfel de instanţe. Este o instanţă eminamente politică, iar controlul politic asupra presei este definiţia totalitarismului. Ştiu, astfel de organisme de control există în multe ţări, dar acolo ele sunt un soi de protecţie a consumatorului TV.

Eu cred că atâta timp cât nu-ţi pune nimeni telecomanda în mână, atâta timp cât nu te obligă nimeni să alegi între Badea şi Băsescu, Tu, Telespectatorule eşti singurul cel care ar trebui să amendeze excese, înjurături, dezinformări, pornografie sau orice altceva. Mijloacele de informare sunt atât de diversificate încât prost trebuie să fii ca să te laşi şamponat pe creier de o televiziune sau de alta, de un prezentator sau de altul, fără să îţi dai seama că televiziunea X este un produs ce îţi otrăveşte mintea. Iar dacă eşti atât de prost chiar îţi meriţi soarta, căci eşti incapabil să înţelegi democraţia şi valorile ei.

Paradoxul situaţiei stă în faptul că deşi reglementează te miri ce, Consiliul ăsta Naţional al Audiovizualului nu este în stare să observe că înaintea lui Badea sau a lui Ciutacu, audienţele tv au schimbat esenţa societăţii româneşti. Te uiţi pe tv la orice oră din zi sau din noapte şi e imposibil să nu găseşti piţipoance, telenovele vulgare, pălăvrăgeli nesfârşite şi un fapt divers împins adânc în derizoriu.

90% din producţia tv din România este un adevărat A(b)ces Di(n)rect.

Care este motivaţia acestui atac? Cică aşa se face audienţa. Cică asta vrea publicul din România. Cică aşa trebuie să fii ca să ajungi celebru, ca să ajungi vedetă, să ai bani mamă dragă şi succes în viaţă.

Oare?

Modelul de viaţă diseminat de televizorul românesc este curva şi cocalarul, iar pretextul pentru asta se numeşte GiaRPiul. Adică punctul de rating.

Dar ştiţi dumneavoastră cum se fac măsurătorile? Ştiţi cine sunt cei în casele cărora se montează acele aparate de măsurat? Ştiţi că de exemplu în aceste statistici persoane cu venituri medii înseamnă oameni care trăiesc cu sume cuprinse între 1000 şi 1600 de ron? Iar persoanle cu venituri mari sunt cele cu salarii de peste 1600 de ron? Ştiţi că din cele 1200 de aparate doar 300 indică de fapt corect ceva? A dovedit-o un audit făcut anul trecut de publicitari la GfK, firma care face aceste măsurători. Ştiţi că de fapt cu excepţia unor meciuri de fotbal şi a două emisiuni de ştiri (Ştirile ProTV şi uneori Observatorul) toate celelalte emisiuni din România sunt sub marja de eroare acceptată a măsurătorilor? (3% este marja la 1200 de people-metre. La 300 e undeva spre 80%)

Şi acum hai să recapitulăm. Cele 300 de persoane determină o tipologie de emisiune TV, iar aceasta apoi atacă cu tot felul de abjecţii 15 milioane de potenţiali consumatori. Că cică aşa vrea publicul. Chiar şi producătorii de ştiri sunt terorizaţi zilnic cu aceste audienţe. Aşa au ajuns jurnalele să fie concepute ca şi cum în faţa televizorului s-ar afla doar curve şi cocalari. Că cică aşa sunt românii… proşti… vor doar violuri şi crime la ştiri…

Pe bune? De fapt nu aşa vrea publicul ci aşa se împart cele câteva sute de milioane de euro, bani din publicitate ce ajung anual în staţiile tv din România. Această eroare uriaşă a recreat da, un model social – ROMÂNUL PROST. Un oligofren cu gura căscată, ce rânjeşte tâmp ori de câte ori mai vede câte o ţâţă la televizor, ori de câte ori vede sânge, ori de câte ori se încaieră invitaţii în studiourile de televiziune. Vă recunoaşteţi cumva în această poză? Nici eu. Ea este un fals.

În ultimii 10 ani, de când citesc aproape zilnic audienţele tv, am constatat un lucru. Consumul total scade permanent. O parte din ce în ce mai mare a telespectatorilor înţelege să se protejeze de acest atac, închizând pur şi simplu televizorul.

Aţi auzit vreodată ca CNA-ul să se preocupe de această problemă? Nu. Niciodată. Paradoxul situaţiei stă în faptul că cei doi mesia care au condus azi turma de oi în faţa CNA-ului sunt produsul indolenţei acestei instituţii. CNA-ul este periculos în sine şi este inutil ca instituţie de protecţie a consumatorului.

PS Nu zic că Badea sau Ciutacu nu au o audienţă reală. Au. Dar ei au ajuns să se creadă conducători de mase, exact din cauza acelor audienţe. Uneori mă uit la Badea. Nu îmi place ura lui şi nici grobianismul pe care-l afişează tocmai pentru a produce audienţă. Pur şi simplu mă uit pentru că râd uneori la glumele lui. Când e prea încrâncenat schimb pe AXN.

PPS Această postare nu este o refulare a invidiei pentru audienţele lui Badea/Ciutacu. Audienta emisiunii Ora de Business după mai puţin de o lună de emisie este de aproximativ 80 de mii de telespectatori pe medie. Am avut vârfuri spre 150 de mii. E adevărat că BizBazar avea 150 de mii pe medie şi recorduri spre 300 de mii, dar asta după cinci ani de emisie, nu după o lună. Sincer să vă spun, mă mulţumeam şi dacă ajungeam în decembrie la o medie de 50 de mii de telespectatori. Dar dacă unul singur dintre ei ar fi răspuns prosteşte la un apel de-al meu de a ieşi în stradă ca să îmi arăt eu muşchii, ar fi însemnat că undeva am greşit reţeta emisiunii. Nu am nevoie de proşti în faţa micului ecran.