Vlădescu, filosoful german
Ministrului Sebastian Vlădescu îi place comparaţia cu Germania şi deşi trebuie să recunosc că şi eu şi el suntem puţin penibili în aceste comparaţii, Vlădescu e pe aceeaşi lungime de undă şi dacă nu ţintim vârful eficienţei europene n-avem cum să ajungem şi noi măcar mai aproape de ei.
Sebastian Vlădescu şi Mihai Şeitan ureacheaţii şedinţei de guvern de ieri au ieşit azi la rampă cu declaraţii uşor sforăitoare despre eficienţă şi reformă. Spun sforăitoare pentru că astfel de declaraţii tot auzim de un an şi ceva dar efectul lor este fix acela al unui sforăit inutil care nu-ţi face somnul mai odihnitor dar de la o vreme poate deranja vecinii.
Comparaţiile lui Sebastian Vlădescu între România şi Germania sunt corecte dar au marele păcat de a nu spune decât o parte din adevăr. E adevărat că Germania având un PIB mare alocă o mai mică parte din el plăţii bugetarilor, dar acei bugetari sunt bine plătiţi, că e un procent mic dar dintr-o cifră mare, dacă sunt bine plătiţi nici nu le stă gândul la şpagă, iar dacă nu le stă gândul la şpagă aduc mai mulţi bani la buget. E un cerc virtuos. La noi e exact pe dos. Ministrul Sebastian Vlădescu spune că Germania are venituri de 43% din PIB dar nu precizează că cea mai mare parte a acestor bani vin din taxarea proprietăţilor corect evaluate NU! din taxarea muncii cum e la noi. Bineînţeles că nu ne putem compara cu ei.
La noi toată lumea munceşte la negru pentru că negrul nu-ţi ia CAS 30% cum îţi ia statul Român. Statul german ia doar 15% CAS plus o taxă de solidaritate pe care o plătesc cei care au o slujbă pentru cei care n-au. Bineînţeles că statul nostru nu reuşeşte să colecteze, pentru că statul nostru este lacom iar lăcomia lui sufocă economia.
La noi pământul stă nemuncit, neamţul nu-şi permite asta pentru că la el taxale sunt de 10 ori mai mari şi mai bine îl vinde decât să îl ţină.
Ideea domnule Vlădescu e că facem şi noi bine să ne mai uităm din când în când la nemţi dar nişte cifre din astea prea macro s-ar putea să ne ascundă exact micro-filozofia lor fiscală care nu îl taxează pe cel care face ci îl taxează pe cel care stă. E secretul apei calde. Atât de sofisticaţi sunt nemţii ăştia în simplitatea lor cazonă că de multe ori mă întreb dacă nu cumva sufletul nostru poetic ne împiedică să devenim altceva decât codru frate cu românu.
