Invitaţie la shopping
de Moise Guran
Euro a coborât ieri la 4,08 lei, cel mai mic nivel din ultimele 13 luni. Concomitent Banca Naţională a injectat în piaţa monetară 9 miliarde de lei, pentru a-i mai domoli pe străinii care caută ca disperaţii bani româneşti ca să îi plaseze cu aproape 8% în titluri de stat, sau cu 6-7% în depozite la bănci. Oricât de neverosimil ar suna Banca Naţională fabrică o căruţă de lei dar numai o foarte mică parte din aceşti bani ajunge în creditarea economiei reale. De ce se întâmplă asta? Pentru că dobânzile sunt încă destul de mari, pentru că băncile din România au depăşit criza financiară de vreun an de zile dar n-au depăşit sechelele ei, pentru că e simplu să faci profit garantat când iei bani de la BNR, care ţi se întorc apoi sub forma unor depozite făcute de speculatorii străini.
Ce lipseşte din tot acest joc? Păi lipseşte chiar esenţa economică a banului. Scopul pentru care l-au inventat anticii, acum aproape trei mii de ani. Ce rost mai are banul, atâta timp cât se plimbă între instituţii financiare care nu îl pun de nici un fel să producă? Aceasta este marea problemă la aprecierea leului românesc, leu ce n-a avut niciodată, în nici un episod de apreciere fundamente beton, ci doar perspective promise. Să nu mă înţelegeţi greşit, şi eu am rate în euro şi mă bucur sincer să plătesc mai puţin.
Ziua de ieri merită însă comentată din cel puţin două motive. Primul tocmai vi l-am spus. Acum hai să discutăm despre stimularea economiei de a ieşi din criză. Ce fac autorităţile publice din România pentru a scoate românia din criză? Care criză o să întrebe cineva? Uite criza de nervi care îl determină pe patronul X să închidă fabrica Y.
Păi, investiţiile publice … au ieşit din calcul căci bugetul nu permite. Bun, care mai sunt modelele de stimulare economică? Exporturile! Păi exporturile depind de revenirea zonei euro o dată, iar apoi depind de cursul de schimb, care de vreo lună nu prea le mai ajută. Despre stimularea exporturilor prin calitatea produselor româneşti nu cred că are rost să vorbim că ne considerăm oameni serioşi.
În fine, ultima modalitate de ieşire din criză este consumul. Ei bine, da, aprecierea leului stimulează consumul, scăderea dobânzilor stimulează consumul, iar în balanţa domnului Isărescu cursul de echilibru acum trebuie să fie undeva mai jos, căci altfel ieri n-ar fi injectat direct nouă miliarde de lei în piaţă ci ar fi cumpărat euro, că avea de la cine. În concluzie operaţiunile de ieri ne arată că BNR nu vrea să dea un semnal de oprire a scăderii euro. Pe de altă parte, dacă n-aş avea încredere în Mugur Isărescu aş începe să cred că guvernatorul s-a aliniat corului de politicieni care doreşte cu orice preţ creştere economică. Chiar dacă această creştere va veni din nou pe o creştere a importurilor, chiar dacă tot acest capital speculativ care nu creditează economia, încă o dată subliniez, ne va costa în final tot rezerva valutară pentru că cineva trebuie să le dea euro la ieşire, toate forţele politice par a apăsa în acest moment pe pedala consumului.
