Vă avertizez, nu omorâţi YouTube-ul!

de Ionuţ Văcaru

Când domnii de la Google spun că vor încerca să transforme YouTube într-o afacere profitabilă, mă prăbuşesc în genunchi şi, după ce strig un „NUUU!” prelung, mă apuc să blestem economia liberă. Pentru că eu şi alte câteva sute de milioane de oameni iubim YouTube pentru ceea ce este el acum: un site în care libertatea de mişcare merge mână în mână cu o cantitate uriaşă de conţinut multimedia de calitate. Din păcate însă, transformarea acestui site într-o afacere profitabilă poate însemna într-o mare măsură distrugerea farmecului actual.

Pentru cei ce nu ştiu, din 2006 (când a fost cumpărat de Google pentru 1,6 miliarde de dolari) şi până acum, YouTube nu a reuşit să facă nici un dolar profit. Pare destul de ciudat, mai ales că site-ul ăsta este pe locul patru în lume la capitolul număr de vizitatori, fiind depăşit doar de părinţii adoptivi de la Google, de Facebook şi de Yahoo. Explicaţia lipsei de eficienţă financiară e simplă. Când găzduieşti aproape 200 de milioane de fişiere video e a naibii de scumpă întreţinerea. Într-un an, Youtube „mănâncă” peste 700 de milioane de dolari pentru a ţine serverele în picioare şi pentru a asigura suficientă lăţime de bandă cât să permită utilizatorilor o navigare civilizată pe site. În schimb veniturile YouTube sunt mult mai mici, ceea ce rezumând înseamnă că Google iese pe pierdere. Iar când Google iese pe pierdere o întreagă armată de tocilari este aruncată într-o groapă cu lei. Sau mai rău, sunt condamnaţi să folosească Windows Vista pentru tot restul vieţii lor.

De la o vreme încoace au început să se vadă încercările Google de a scoate bani din YouTube. În sensul că au început să pună din ce în ce mai multe reclame în ferestrele video. Reclame de bun simţ totuşi, care apar în partea de jos a filmuleţului, sub forma unui banner publicitar lipsit de sunet sau imagini; doar texte şi link-uri. Însă, din păcate atât pentru utilizatori cât şi pentru YouTube, asemenea reclame discrete nu aduc nici ele prea mulţi bani. Aşa că pe viitor e foarte probabil ca publicitatea să devină ceva mai invazivă. Iar ca un utilizator intens al site-ului CNN, vă spun că poate fi foarte enervant să urmăreşti o reclamă de 30 de secunde cu noile mori de vânt de la General Electric înainte să-ţi dea o ştire despre piaţa ţiţeiului. Are legătură. Da, dar e cinică şi de prost gust.

Însă trebuie să ne împăcăm cu ideea că totul are un preţ. Puneţi-vă pentru o secundă în pielea celor de la Google. Ei nu sunt bloggări şi nu vor un site generator de pierderi. Aşa că unele măsuri ar fi de înţeles. Pentru conţinutul excelent de pe YouTube aş fi dispus să urmăresc o reclamă de 20 de secunde înaintea fiecărui filmuleţ. Însă Page, Brin şi ceilalţi tocilari de la Google, vă avertizez!
Dacă fişierul video (care oricum are o lungime limitată la zece minute) va fi întrerupt la mijloc de o reclamă, atunci vom avea o problemă. Una gravă! La fel de gravă ca şi limitarea accesului pe considerente de regiune. Ştiu, aşa ceva există deja pe YouTube la câteva înregistrări britanice, însă această limitare nu a atins proporţiile iritante de pe alte site-uri. De exemplu, despre Hulu.com se spune că are un conţinut mai bun decât YouTube, dar probabil că noi românii nu o să ştim sigur niciodată, deoarece Hulu poate fi accesat numai de utilizatorii americani. Aceeaşi problemă apare şi în cazul „celebrului” iPlayer de la BBC. YouTube trebuie să rămână un site deschis tuturor, chiar dacă serverele se supraîncarcă din când în când şi eu suport câte o eroare în pagină. Asta accept!

Lăsaţi-mă să cred că minţile luminate de la Google vor găsi o soluţie care să împace atât adunarea generală a acţionarilor cât şi publicul larg şi deja prea mondial. Pentru că, spre deosebire de Microsoft – care s-a comportat în ultimii ani cu propriile produse ca un taur într-un magazin de porţelanuri – Google a reuşit să-şi îmbunătăţească în mod constant serviciile. Iar YouTube-ul, cu toate defectele sale, trebuie să rămână de vază în vitrina Google.