Viva Las Vegas!
de Miki Finţescu
Monogamia este un termen abstract şi nerealist. În fapt, fiecare cuplu doarme în pat cu un al treilea membru. Da, cuplu de trei, asta este realitatea. Trăim, mâncăm, respirăm împreună clipă de clipă. Aşa merg lucrurile: el, ea şi Statul. Cu S mare.
Iniţial convieţuiesc doar el şi ea. Statul este mai degrabă voaior. După o vreme, de cele mai multe ori la insistenţele ei, el o cere în … instituţie. Voaiorul este deci invitat să le intre în casă. Toţi perverşii… El şi ea semnează deci că de comun acord vor să devină cuplu de trei. La început ambii sunt orbi şi nu văd ce-au făcut. După o vreme fac însă ochi şi, când dau click pe undo, intervine Statul care are şi el ceva de zis:
„- Băi, băăi… Stai aşa! Păi pe mine nu mă întrebi??
– Păi ce să te întreb pe tine, cine eşti tu?
– Eu sunt Statul, băăăi! Am dormit în acelaşi pat cu tine, am mâncat din mâncarea ta şi am respirat din aerul tău. Şi cu mine nu faci undo decât dacă vreau eu!
– Băi statule, uite care e treaba. Aşa cum l-am luat de bunăvoie pe omul ăsta, aşa plec de bunăvoie. Tu n-ai auzit că dragoste cu sila…
– Ntz! Că eşti celula de bază a societăţii, al cărei reprezentant sunt eu, iar celula de bază a societăţii trebuie protejată. Ia să vedem, poate eşti bulversat, poate nu ştii bine ce vrei, uite, din cererea de divor nu ies motive întemeiate pentru a divorţa.
– Nu e treaba ta, băi Statule, de ce divorţez eu! Divorţez şi basta.”
Dacă până la urmă Statul îţi acceptă cererea de divorţ, începe judecata.
Dacă ai noroc şi ţi se acceptă şi divorţul în sine, începe partajul.
Dacă n-ai noroc şi intră judecătorii în grevă, lucrurile se complică.
Dacă ai avut noroc ai plătit o taxă de timbru de 39 de lei şi arrivederci.
Dacă n-ai avut noroc, voaiorul naibii îţi pune o taxă de 3% din valoarea bunurilor partajabile. Că judecătorul aflat în grevă trebe să mănâncă şi burta lui ceva. În plus, dacă vrei să ai, atunci trebuie să dai.
Rezultă următoarele:
ARITMETICĂ IRECONCILIABILĂ: dacă partjezi un apartament de 100 de mii de euro, dai celuilalt 50 de mii de euro, statului 3 de mii de euro (una sută două zeci şi şapte milioane lei vechi) taxă de timbru şi mai rămâi cu 47 mii euro. Hai, că nu e pagubă, abia dacă ajung de seminţe şi un suc pentru fiecare membru din completul de judecată! Simţi vreo lipsă? Te doare sufletul? Vrei să omori pe cineva? Să recunoaştem cinstit – e ca un gât de votcă anesteziantă, e ca un pumn în faţă când te durea stomacul. Cazi lat pe spate şi visezi că un grefier idiot a copiat din greşeală 3% în loc de 39 de RON. Apoi visezi că te-ai căsătorit în Vegas sub oblăduirea unui Elvis fals. Cause what happens in Vegas, stays in Vegas, toată lumea ştie!